Decizie CNSC BO2016_403

CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR C. N. S. C. Bucureşti, Str.Stavropoleos, nr.6 sector 3, România, CP 030084, CIF 20329980, Tel. +4 021 3104641, Fax. +4 021 3104642, +4 021 8900745 www. cnsc.ro În conformitate cu prevederile art. 266 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul adoptă următoarea: DECIZIE Nr. /C/ Data: Prin contestaţia nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. , depusă de către SC SRL, cu sediul în Str. înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului cu nr. având C.U.I. RO reprezentată legal prin administrator ec. , împotriva rezultatului procedurii, comunicat prin adresele nr. – privind loturile 1, respectiv 3, de către COMUNA cu sediul în , în calitate de autoritate contractantă, în cadrul procedurii de cerere de oferte, organizată, pe loturi, în vederea atribuirii contractului având ca obiect „Furnizare dotări şi echipamente IT pentru Proiectul «Reabilitare, modernizare şi extindere cu sala de gimnastică Şcoală generală , judeţul »”, COD SMIS 12134, POR, AXA 3”, cod CPV 38652120 – 7 – Videoproiectoare (Rev. 2), se solicită: anularea adreselor susmenţionate, a raportului procedurii şi a tuturor actelor subsecvente, obligarea autorităţii contractante „să reia procedura şi să reevalueze ofertele depuse, solicitând subscrisei clarificări cu privire la informaţiile prezentate în Declaraţia depusă în temeiul art. 11 din H.G. nr. 925/2006”, precum şi „la plata cheltuielilor efectuate în cursul soluţionării contestaţiei”.

În baza documentelor depuse de părţi, CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR DECIDE:

1

Admite contestaţia formulată de către SC SRL, cu sediul în , în contradictoriu cu COMUNA , cu sediul în , anulează, în parte, raportul procedurii de atribuire, pentru loturile 1 şi 3, în ceea ce priveşte evaluarea ofertei contestatorului şi decizia de atribuire, precum şi actele subsecvente, procedura urmând a fi continuată cu reevaluarea ofertei menţionată, în considerarea celor arătate în motivare, precum şi cu stabilirea ofertei câştigătoare, în termen de 10 zile de la primirea prezentei. Obligă COMUNA la plata, către SC SRL, a sumei în cuantum de 2.300 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de soluţionarea contestaţiei. Obligatorie. Împotriva prezentei decizii, se poate formula plângere, în termen de 10 zile de la comunicare. MOTIVARE În luarea deciziei, s-au avut în vedere următoarele: Prin contestaţia nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. SC SRL critică rezultatul procedurii, comunicat prin adresele nr. – privind loturile 1, respectiv 3, de către COMUNA în calitate de autoritate contractantă, în cadrul procedurii de cerere de oferte, organizată, pe loturi, în vederea atribuirii contractului având ca obiect „Furnizare dotări şi echipamente IT pentru Proiectul «Reabilitare, modernizare şi extindere cu sala de gimnastică Şcoală generală , judeţul »”, COD SMIS 12134, POR, AXA 3”, cod CPV 38652120 – 7 – Videoproiectoare (Rev. 2), şi solicită: anularea adreselor susmenţionate, a raportului procedurii şi a tuturor actelor subsecvente, obligarea autorităţii contractabnte „să reia procedura şi să reevalueze ofertele depuse, solicitând subscrisei clarificări cu privire la informaţiile prezentate în Declaraţia depusă în temeiul art. 11 din H.G. nr. 925/2006”, precum şi „la plata cheltuielilor efectuate în cursul soluţionării contestaţiei”. În fapt, contestatorul arată că a participat la procedura în cauză, depunând ofertă pentru loturile 1 şi 3, precum şi Declaraţia iniţială privind îndeplinirea cerinţelor de calificare, însoţită de Anexa acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006. În cadrul Declaraţiei, arată contestatorul, în calitate de ofertant unic (cu ofertă individuală) la procedura în cauză, a declarat pe propria răspundere, sub sancţiunea excluderii din procedură şi sub sancţiunile aplicabile faptei de fals în acte publice, că îndeplineşte criteriile de calificare astfel cum au fost solicitate în documentaţia de atribuire De asemenea, arată în continuare, a declarat că informaţiile furnizate în respectiva “declaraţie”, precum şi în Anexă, sunt complete şi corecte în fiecare detaliu şi că autoritatea contractantă are dreptul 2

de a solicita, în scopul verificării şi confirmării declaraţiilor, orice documente doveditoare potrivit prevederilor legale. Contestatorul precizează că, în cadrul Anexei, în susţinerea Declaraţiei iniţiale privind îndeplinirea cerinţelor de calificare (în conformitate cu art. 11 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006), a menţionat succinct “modul concret de îndeplinire a documentelor”, astfel cum au fost solicitate în documentaţia de atribuire, de către autoritatea contractantă. De asemenea, în cadrul Anexei, arată în continuare, a declarat că, în cazul în care primeşte din partea autorităţii contractante „COMUNA (PRIMĂRIA COMUNEI )” o solicitare de a prezenta şi completa

certificatele/documentele

edificatoare

care probează/confirmă îndeplinirea cerinţelor de calificare mai sus prezentate, se obligă să le prezinte în minim 3 (trei) zile lucrătoare începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă. Totodată, arată că a declarat pe propria răspundere, sub sancţiunea excluderii din procedură, că îşi asumă răspunderea pentru datele comunicate şi „pentru menţinerea în stare de funcţionare a tuturor elementelor necesare pentru asigurarea căilor de comunicare regăsite în antetul prezentei Declaraţii”. În opinia contestatorului, art. 11 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006 instituie, prin sine însuşi, atât un drept pentru ofertant, de a depune doar o Declaraţie pe propria răspundere pentru a dovedi îndeplinirea criteriilor de calificare impuse de art. 176 din Ordonanţă, cât şi o obligaţie pentru autoritatea contractantă de a solicita clarificări cu privire la prezentarea, de către ofertantul care a depus Declaraţia, a documentelor doveditoare, în susţinerea acesteia. În acest sens, contestatorul arată că, o primă obligaţie a comisiei de evaluare este de a solicita prezentarea şi completarea certificatelor/documentelor edificatoare, care probează/confirmă îndeplinirea cerinţelor de calificare, astfel cum au fost susţinute de ofertant prin Declaraţia dată în temeiul art. 11, iar, o a doua obligaţie, „mai importantă decât prima”, este cea de verificare, de către comisia de evaluare, a tuturor informaţiilor şi documentelor furnizate. Autoritatea contractantă, susţine contestatorul, trebuia să facă aplicarea principiului privind eficienţa utilizării fondurilor publice şi să nu declare oferta sa inacceptabilă, în baza unui formalism excesiv şi tendenţios. Contestatorul arată că are în vedere faptul că solicitarea de clarificări reprezintă un drept şi nu o obligaţie pentru autorităţile contractante, principiu care, în sine, este corect şi justificat, prin prisma dispoziţiilor art. 201 din O.U.G. nr. 34/2006, însă, aplicarea acestuia trebuie circumstanţiată la datele fiecărui caz. Astfel, în opinia sa, reprezintă o atitudine total abuzivă declararea unei oferte ca fiind inacceptabilă pentru anumite aspecte evident neconfirmate din studiul unui document (în prezenta cauză, niciun document de calificare), 3

raportat la complexitatea de ansamblu a ofertei şi la multitudinea de date pretinse de aceasta. Prin prisma interesului public care trebuie satisfăcut prin utilizarea fondurilor europene, solicitarea de lămuriri suplimentare se impune cu forţa evidenţei, fiind preferabilă unei soluţii de declarare a ofertei ca inacceptabilă, fără solicitarea vreunei lămuriri suplimentare, ori fără studierea/verificarea cu asumarea răspunderii a tuturor informaţiilor de către comisia de evaluare a autorităţii contractante. Dreptul autorităţii contractante de a solicita clarificări nu poate fi exercitat pur discreţionar şi în contra tuturor principiilor achiziţiilor publice, ci în conformitate cu interesul public ocrotit, astfel cum s-a reţinut prin Decizia civilă a Curţii de Apel Cluj nr. 348/31.01.2011 conform căreia „nu se poate susţine că autoritatea contractantă are o putere discreţionară în a determina dacă este sau nu necesar să solicite clarificări”, ci scopul urmărit de autoritatea contractantă este de a ocroti interesul public şi de a utiliza eficient fondurile de care dispune. Mai mult decât atât, în virtutea principiului efectului direct al dreptului Uniunii Europene, având în vedere faptul că jurisprudenţa Curţii Europene are forţă obligatorie pentru instanţele naţionale şi pentru C.N.S.C., contestatorul invocă jurisprudenţa comunitară în susţinerea argumentului său, cu privire la faptul că autoritatea contractantă trebuia să ceară clarificări în prezenta speţă. Astfel, în Hotărârea Tribunalului în cauza Tideland Signal/Comisia Europenă, s-a apreciat faptul că, deşi nu există o obligaţie de a solicita clarificări, totuşi, „în conformitate cu principiul dreptului comunitar al bunei administrări”, puterea conferită autorităţii contractante cu privire la cererile de clarificări este „însoţită de o obligaţie de a fi exercitată în împrejurări în care clarificarea ofertei este, practic, posibilă, cât şi necesară”, precum şi că „ar fi în contradicţie cu principiul egalităţii ca o comisie să se bucure de o putere de apreciere nelimitată încât să nu ceară clarificări privind o ofertă individuală”. De asemenea, Tribunalul de Primă Instanţă de la Luxemburg, în hotărârea din 10.12.2009, cauza T-195/08, Antwerpse Bouwwerken NV împotriva Comisiei Europene, la punctul 56 şi 57, a statuat faptul că „este contrar principiului bunei administrări ca această ofertă să fie respinsă de Comisie, fără ca aceasta să îşi exercite posibilitatea de a solicita precizări. A i se recunoaşte, în asemenea împrejurări, o putere discreţionară, absolută, ar fi contrar tratamentului egal”. Contestatorul apreciază că nu pot fi reţinute, ca întemeiate, eventualele susţineri ale autorităţii contractante referitoare la faptul că prin acceptarea prezentării ulterioare a documentelor de calificare ar fi fost încălcate principiile achiziţiilor publice, în special cel al tratamentului egal, având în vedere următoarele considerente: 4

- rolul criteriilor de calificare nu este de a găsi motive de respingere a anumitor oferte, acestea având rolul de confirmare/ infirmare a capacităţii ofertantului/ofertanţilor de a executa contractul în bune condiţii; însuşi legiuitorul acordă dreptul (nu şi obligaţia) autorităţii contractante de a aplica criterii de calificare şi selecţie (art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006), limitându-se la anumite aspecte; astfel, în opinia sa, comisia de evaluare a supralicitat importanţa nejustificată, dovedind un formalism exagerat; - încălcarea principiului tratamentului egal sau cel al nediscriminării se produce numai atunci când în condiţii similare se aplică măsuri diferite, ceea ce, evident, nu este cazul; însă, formalismul demonstrat de comisia de evaluare a condus clar la nerespectarea principiului proporţionalităţii. De altfel, subliniază contestatorul, faptul că scopul şi spiritul art. 11 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006, care dă dreptul ofertantului de a depune Declaraţia iniţială, este tocmai acela de a arăta că îndeplineşte cerinţele de calificare, iar, în măsura în care autoritatea contractantă nu face demersuri pentru a obţine acces la aceste informaţii publice, ofertantul să depună ulterior documentele solicitate în acest sens. Este evident, susţine contestatorul, că, în majoritatea cazurilor, documentele transmise, care dovedesc corectitudinea şi realitatea aspectelor asumate de ofertant prin Declaraţia pe propria răspundere, vor avea o dată ulterioară declaraţiei, fiind obţinute în scopul de a susţine Declaraţia. În acest sens, relevanţă juridică are faptul că datele transmise de operatorul economic erau actuale şi reale la termenul limită de depunere a ofertelor, aspect ce se aplică în cazul de faţă. În caz contrar, nu s-ar mai justifica depunerea, de către ofertant, a Declaraţiei iniţiale pe propria răspundere. Spritul art. 11 alin. 4 şi 5 din H.G. nr. 925/2006, care îi permite ofertantului să depună o Declaraţie iniţială pe propria răspundere, în cuprinsul căreia confirmă că îndeplineşte cerinţele de calificare astfel cum au fost solicitate în documentaţia de atribuire, este tocmai pentru ca ofertantul să nu fie obligat, ab initio, să depună toate documentele de calificare solicitate. Acest lucru înseamnă, evident, că la momentul depunerii declaraţiei prevăzută de art. 11 alin. 4, operatorul economic nu deţine documentele de calificare solicitate de autoritatea contractantă, în caz contrar, fiind mai logic să le depună şi nu doar să declare că le are, urmând ca, în cazul în care autoritatea contractantă face o solicitare de clarificare în acest sens, conform art. 11 alin 5, acesta să le obţină şi să le depună, respectiv pentru ca ofertatul să obţină, ulterior solicitării de clarificări, documentele solicitate de către autoritatea contractantă. Obligaţia indiscutabilă care transpare din prevederile art. 11 alin. 4 şi alin. 5 din H.G. nr. 925/2006 este, susţine contestatorul, ca datele prezentate în Declaraţia pe propria răspundere, depusă în temeiul alin. 5

4, să corespundă şi să fie confirmate de datele conţinute de documentele prezentate în acest sens în baza alin. 5, şi, doar în cazul în care ele diferă sau există modificări între datele de la momentul Declaraţiei şi datele de la momentul obţinerii documentelor conform alin. 5, autoritatea contractantă este îndreptăţită să descalifice oferta ca inacceptabilă. Contestatorul consideră că interpretarea dată de autoritatea contractantă dispoziţiiilor art. 11 alin. 4 şi alin. 5 din H.G. nr. 925/2006 este greşită şi contrară atât literei cât şi spiritului acestor prevederi. Declaraţia pe propria răspundere, în sine, nu s-ar justifica dacă ofertantul ar fi obligat să deţină toate documentele de calificare la momentul depunerii ofertei, întrucât legislaţia achiziţiilor publice nu impune ofertantului obligaţia de a avea toate documentele de calificare obţinute anterior datei de depunere a ofertelor, căci, altfel, existenţa art. 11 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006 ar fi nejustificată. Nu în ultimul rând, contestatorul arătă că, la data , a participat la şedinţa de deschidere a ofertelor, în cadrul căreia au fost citite documentele depuse de cei 3 participanţi la procedură, SC SRL, SC SRL şi SC SRL. Susţine că, deşi punctul 2.2 din fişa de date prevedea: „Prezentarea de certificate/documente, eliberate de autorităţile legale competente, din care să rezulte că ofertantul nu are datorii scadente către bugetul general consolidat şi bugetele locale, la nivelul lunii anterioare celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor. Menţionăm faptul că în cazul în care procedura de emitere a acestor certificate nu permite confirmarea situaţiei datoriilor la data solicitată, operatorii economici pot depune o declaraţie pe propria răspundere potrivit art. 11 alin. 4 din HG 925/2006. În această situaţie, devin aplicabile prevederile art. 9 alin. 3 din Ordinul 509/2011”, SRL şi SRL au depus, împreună cu oferta, certificate de atestare fiscală eliberate de autorităţile legale competente din care rezultă că ofertanţii nu au datorii scadente către bugetul general consolidat şi bugetele locale, la data 31.10.2015 şi nu la data 30.11.2015 astfel cum s-a solicitat. Având în vedere că autoritatea contractantă, pe parcursul evaluării ofertelor, a solicitat clarificări cu privire la ofertele depuse doar de către cei 2 ofertanţi, SC SRL fiind singurul căruia nu i s-a solicitat, deşi exista această obligaţie conform alin. 5 din art. 11 din H.G. nr. 925/2006, în opinia contestorului au fost încălcate principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică, respectiv nediscriminarea şi tratamentul egal, principii guvernate de art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006. De asemenea, contestatorul consideră că autoritatea contractantă este „obligată” să garanteze tratamentul egal şi nediscriminarea tuturor operatorilor economici implicaţi în aceeaşi procedură de achiziţie publică, motiv 6

pentru care trebuia să ceară clarificări tuturor operatorilor economici participanţi la procedură. Redând dispoziţiile alin. 6 al art. 11 din H.G. nr. 925/2006, contestatorul învederează că solicitarea documentelor la care se face referire în Declaraţia dată de ofertant, în temeiul art. 11, este obligatorie pentru autoritatea contractantă, atât în cazul în care oferta este declarată câştigătoare, cât şi în cazul în care aceasta este respinsă. Mai mult, arată contestatorul, potrivit alin. 6 al art. 11 din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă trebuie să aibă, la dosarul achiziţiei, documentele la care se face referire în declaraţia ofertantului, dacă respingerea ofertei, de către aceasta, s-a bazat pe informaţiile din respectivele certificate/documente, fără a distinge cu privire la natura respingerii ofertei, ca inacceptabilă sau ca neconfromă, ci doar dacă este respinsă. Ori, în cazul de faţă, oferta a fost respinsă de autoritatea contractantă „însă autoritatea contractantă nu va putea depune la dosar documentele/certificatele în baza cărora s-a adoptat această decizie de respingere, pentru că acestea nu au fost niciodată solicitate”. Având în vedere aspectele prezentate, luând în considerare şi practica naţională şi cea europeană cu privire la necesitatea solicitării de clarificări, contestatorul consideră că în mod nelegal autoritatea contractantă a respins oferta sa “pentru că nu a îndeplinit, dacă aceasta în fapt îndeplinea sau nu cerinţele de calificare, pe baza documentelor depuse ulterior, întrucât, în mod abuziv şi nelegal, nu a solicitat aceste documente, deşi avea obligaţia conform alin. 6 din art. 11 al H.G. nr. 925/2006”. Principiul proporţionalităţii impune, după cum se arată, ca actele instituţiilor să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar în scopul realizării obiectivelor urmărite, înţelegându-se faptul că, în cazul în care este posibilă o alegere între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puţin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu scopurile urmărite (Hotărârea Curţii Europene din 05.05.1998, Nationa Farmer's Union şi alţii, C 157/96, pct. 60). Din punctul său de vedere, arată contestatorul, nu există niciun motiv legal sau rezonabil pentru care autoritatea contractantă să nu solicite clarificări cu privire la oferta depusă, având în vedere că, în temeiul alin. 6 al art. 11 din H.G. nr. 925/2006, avea această obligaţie chiar şi în cazul respingerii ofertei. De asemenea, contestatorul consideră că autoritatea contractantă a făcut o greşită interpretare a art. 36 alin. 1 lit. b) din H.G. nr. 925/2006, care, după cum se arată, cuprinde două teze: prima teză conform căreia oferta este inacceptabilă dacă a fost depusă de un ofertant care nu îndeplineşte una sau mai multe dintre cerinţele 7

de calificare stabilite în documentaţia de atribuire, iar, a doua teză, conform căreia oferta este inacceptabilă dacă ofertantul nu a prezentat conform prevederilor art. 11 alin. 4-5, documente relevante în acest sens. Astfel, susţine contestatorul, este clar că oferta poate fi declarată inacceptabilă, în temeiul art. 36 alin. 1 lit. b) din H.G. nr. 925/2006, doar dacă nu îndeplineşte cerinţele de calificare sau nu a prezentat documentele, neexistând „cea de-a treia teză, adoptată de autoritatea contractantă, conform căreia să declare o ofertă inacceptabilă fără a verifica informaţiile prezentate în Declaraţia pe propria răspundere”. Contestatorul subliniază faptul că litera şi spiritul art. 36 alin. 1 lit. b) din H.G. nr. 925/2006 este clar în sensul că indiferent de teza în temeiul căreia se respinge oferta ca inacceptabilă, autoritatea contractantă este obligată să solicite documentele la care face referire operatorul economic în susţinerea sau infirmarea celor declarate. În acelaşi sens, susţine contestatorul, este edictat şi alin. 6 al art. 11 din H.G. nr. 925/2006 care prevede foarte clar faptul că, în cazul respingerii ofertei unui ofertant ce a prezentat Declaraţie, la dosarul achiziţiei trebuie să se regăsească şi documentele/certificatele/ informaţiile în baza cărora a fost adoptată această decizie. Luând în considerare toate aspectele prezentate, contestatorul consideră că este clar că autoritatea contractantă a acţionat cu rea- credinţă, cu încălcarea principiului bunei administrări şi a eficientei utilizării a fondurilor publice, nesolicitând-i clarificări prin care să poată dovedi îndeplinirea cerinţelor de calificare, conform Declaraţiei date în temeiul art. 11 din H.G. nr. 925/2006, ci descalificând-o automat. În concret, susţine contestatorul, dacă autoritatea contractantă ar fi depus minime diligenţe, la care era obligată de altfel, conform argumentelor anterior invocate, ar fi constatat că oferta sa îndeplineşte toate cerinţele de calificare. Cu toate că, prin fişa de date, la punctul III.2.3.a) „Capacitatea tehnică şi/sau profesională”, s-a solicitat: „Livrările de produse se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul beneficiar, din care să reiasă informaţii referitoare la: • Denumirea contractului; • Beneficiarul; » Perioada de livrare; » Valoarea produselor livrate; • Tipul produselor livrate; • Calitatea livrării de produse efectuate”, SRL nu a depus, împreună cu oferta, aceste documente justificative, iar, autoritatea contractantă, pe parcursul evaluării ofertelor, i-a solicitat acestuia clarificări cu privire la oferta depusă, astfel încât, susţine contestatorul, au fost încălcate principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică, respectiv nediscriminarea şi tratamentul egal, principii guvernate de art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006. Contestatorul consideră, raportat la punctul IV.3.6) „Data limită de valabilitate a ofertei”, din invitaţia de participare, care prevedea: 8

„120 zile (de la termenul limită de primire a ofertelor)”, şi având în vedere obiecţiunea sa de la pagina 10 a procesului-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor, precum şi adresa nr. A1-712 din 07.12.2015, că autoritatea contractantă a încălcat dispoziţiile art. 201 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât a solicitat clarificări ofertanţilor SRL şi SRL, revenind asupra datei limită de valabilitate a ofertei, ceea ce a creat un avantaj în favoarea acestora, încălcându-se principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică, respectiv nediscriminarea şi tratamentul egal, principii guvernate de art. 2 alin 2 din O.U.G. nr. 34/2006. Atitudinea autorităţii contractante a fost „excesivă, abuzivă şi disproporţionată” susţine contestatorul, prin prisma aspectelor mai sus prezentate şi solicită admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată. În susţinere, au fost depuse, în copie, documente. Cu adresa nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. , COMUNA a transmis punct de vedere cu privire la contestaţia depusă de către SC SRL, prin care a învederat următoarele: În fapt, autoritatea contractantă arată că a iniţiat procedura în cauză în data de , prin publicarea în SEAP a invitaţiei nr. împreună cu documentaţia de atribuire aferentă. Se arată că, la data limită de depunere a ofertelor, respectiv , SC SRL a depus ofertă, prezentând Declaraţie iniţială de îndeplinire a cerinţelor de calificare, în baza art. 11 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006, al cărui conţinut îl redă. În aceste condiţii, susţine autoritatea contractantă, analizând anexa aferentă Declaraţiei depusă de către ofertant, s-a constatat că nu este menţionată nicio informaţie cu privire la nici unul din documentele de calificare solicitate de către autoritatea contractantă prin Fişa de date. “Nu au fost expuse referinţe cu privire la cifra medie de afaceri pe ultimii 3 ani, nu sau făcut menţiuni cu privire la contractele prin care ofertantul trebuie să facă dovada că a efectuat livrări de produse similare celor care constituie obiectul prezentei achiziţii efectuate în baza a maxim 10 contracte de livrări în valoare cumulată de minim 90.000 lei fără TVA şi nici un alt document de calificare nu a conţinut vreo informaţie în sensul respectării alin. 4 art.11 din H.G. nr. 925/2006”. În continuare, autoritatea contractantă precizează: “Faţă de aspectele descrise mai sus considerăm că ofertantul nu a respectat prevederile art. 11 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006”, condiţii în care oferta sa a fost considerată inacceptabilă, în temeiul art. 36 alin. 1 lit. b) şi art. 81 din H.G. nr. 925/2006. Susţine că, în conţinutul contestaţiei, SC SRL menţionează faptul că, „în cadrul Anexei depuse iniţial a declarat că în cazul în care primeşte din partea autorităţii contractante Comuna Fărcăşa (Primaria 9

Comunei Fărcaşa) o solicitare de a prezenta şi completa certificatele/ documentele edificatoare care probează/confirmă îndeplinirea cerinţelor de calificare prezentate în Anexa la declaraţia iniţială de îndeplinire a cerinţelor de calificare, se obligă să le prezinte în termenul legal”, iar, autoritatea contractantă „nu are nici o legătură cu Primaria Comunei Fărcaşa, astfel că, contestatoarea se află în imposibilitatea de a primi o cerere de clarificare din partea primăriei în speţă”. Autoritatea contractantă solicită să se „reţină aspectele reale care au condus la neconformitatea ofertei depusă de către contestatoare”, comisia de evaluare respectând, în procesul de analiză şi evaluare a ofertelor, prevederile O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006, respectiv art. 207 alin. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât, prin adresele de comunicare a rezultatului procedurii nr. 1791, respectiv 1803 din data de 25.02.2016, a indicat motivele concrete care au stat la baza deciziei de respingere şi a detaliat argumentele în temeiul cărora oferta a fost considerată neconformă. În speţă, autoritatea contractantă precizează: „ne referim la neîndeplinirea condiţiilor de întocmire a anexei parte din Declaraţia iniţială de îndeplinire a cerinţelor de calificare în baza art. 11 din H.G. nr. 925/2006”. În drept, se invocă prevederile O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006. Ca mijloc de probă, a fost depus, în copie, dosarul achiziţiei publice. Cu adresa nr. , înregistrată la C.N.S.C. cu nr. , SC SRL a înaintat “concluzii scrise”, prin care reiterează susţinerile din contestaţie, referitoare la nerespectarea, de către autoritatea contractantă, a principiilor tratamentului egal şi nediscriminării, detaliind adresele prin care s-au solicitat clarificări celorlalţi ofertanţi din cadrul procedurii. Contestatorul arată, de asemenea, că firma de consultanţă cooptată de către autoritatea contractantă şi-a modificat obiectul de activitate în “Activităţi de inginerie şi consultanţă tehnică legate de acestea”, după data depunerii ofertelor, “societatea în discuţie ocupându-se conform documentului constatator de tăierea şi rindeluirea lemnului, construcţia de poduri şi tuneluri, lucrări de ipsoserie (...)”. Precizează că doar în cuprinsul contestaţiei apare, în mod eronat, într-un singur paragraf, ca denimire a autorităţii contractante, COMUNA . Referitor la oferta depusă de către SC SRL, contestatorul învederează că, pentru poziţia 12, acesta a ofertat Licenţă Microsoft Office Standard 2016 SNGL OLP NL Acdmc, iar, prin fişa tehnică nr. 39, autoritatea a solicitat tip de licenţiere RETAIL, iar caracteristicile tehnice solicitate sunt minime şi obligatorii. Precizează contestatorul că 10

definiţia Acdmc (Academic User) se referă la organizaţiile, instituţiile sau utilizatorii care se califică pentru folosirea licenţelor educaţionale, astfel că singurele “instituţii publice care sunt eleigibile” sunt: bibliotecile publice, muzeele publice şi organizaţiile caritabile. În acest sens, contestatorul invocă prevederile art. 35 alin. 1, alin. 2 şi alin. 5 din O.U.G. nr. 34/2006. Concluzionează că oferta depusă de către SC SRL nu corespunde necesităţii autorităţii contractante, contestatorul solicitând Consiliului “să reţină faptul că prin oferta depusă, SRL nu a făcut dovada conformităţii licenţierii produsului ofertat cu cerinţele obligatorii stabilite în Caietul de sarcini”, şi să oblige autotizazea contractantă să constate neconformitatea ofertei susmenţionată. În susţinere, invocă dispoziţiile art. 36 alin. 2 lit. a), art. 81, art. 72 alin. 2 lit. f) şi g) din H.G. nr. 925/2006. Prin urmare, solicită: anularea adresei nr. din 25.02.2016, a raportului procedurii şi a actelor subsecvente acestuia; obligarea autorităţii contractante de a relua procedura cu reevaluarea ofertelor depuse, solicitându-i SC SRL clarificări cu privire la informaţiile prezentate în declaraţia depusă în temeiul art. 11 din H.G. nr. 925/2006; să oblige autoritatea contractantă la plata cheltuielilor efectuate în cursil soluţionării contestaţiei, potrivit art. 278 alin. 2 din ordonanţa de urgenţă, potrivit înscrisurilor ataşate. Din înscrisurile aflate la dosarul achiziţiei publice, Consiliul stabileşte următoarea situaţie de fapt: COMUNA , în calitate de autoritate contractantă, a iniţiat procedura de atribuire, prin cerere de oferte, organizată pe loturi, în vederea atribuirii contractului având ca obiect „Furnizare dotări şi echipamente IT pentru Proiectul «Reabilitare, modernizare şi extindere cu sala de gimnastică Şcoală generală , judeţul »”, COD SMIS 12134, POR, AXA 3”, cod CPV 38652120 – 7 – Videoproiectoare (Rev. 2), prin publicarea, în S.E.A.P., a invitaţiei de participare nr. 382290/19.11.2015, criteriul de atribuire fiind „preţul cel mai scăzut”, iar valoarea estimată a contractului fiind de 144.758,47 lei (lotul 1 – 106.409 lei; lot 3 –32.000 lei), fără TVA. Potrivit raportului procedurii nr. 1785 din 25.02.2016, autoritatea contractantă a desemnat câştigătoare - pentru lotul 1, oferta depusă de către SC SRL, iar oferta depusă de către SC SRL a fost declarată inacceptabilă. De asemenea, pentru lotul 3, a fost declarată câştigătoare oferta depusă de către SC SRL şi, de asemenea, oferta depusă de către SC SRL a fost declarată inacceptabilă. Împotriva rezultatului procedurii de atribuire, SC SRL, a depus, în termenul prevăzut de lege, contestaţia care face obiectul prezentului dosar. 11

Examinând susţinerile părţilor, probatoriul administrat şi dispoziţiile legale aplicabile, Consiliul constată: Din raportul procedurii de atribuire şi din comunicările privind rezultatul procedurii de atribuire, rezultă că motivul pentru care oferta contestatorului a fost respinsă, ca inacceptabilă, astfel cum precizează autoritatea contractantă, este următorul: “analizând anexa aferentă declaraţiei depusă de către ofertant, constatăm că în conţinutul acesteia nu este menţionată nici o informaţie cu privire la nici unul din documentele de calificare solicitate de către autoritatea contractantă prin Fişa de Date. Nu avem referinţe cu privire la cifra medie de afaceri pe ultimii 3 ani, nu se fac menţiuni cu privire la contractele prin care ofertantul trebuie să facă dovada că a efectuat livrări de produse similare celor care constituie obiectul prezentei achiziţii efectuate în baza a maxim 10 contracte livrări în valoare cumulată de minim 30.000 lei fără TVA”. În analiza legalităţii motivului de respingere a ofertei pe care contestatorul a depus-o, Consiliul se va raporta la dispoziţiile art. 11 alin. 4 din H.G. nr. 925/2006 cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu care: „Pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare prevăzute la art.176 din ordonanţa de urgenţă, ofertantul are dreptul de a prezenta iniţial doar o declaraţie pe proprie răspundere, semnată de reprezentantul său legal, prin care confirmă că îndeplineşte cerinţele de calificare astfel cum au fost solicitate în documentaţia de atribuire. Declaraţia va fi însoţită de o anexă în care ofertantul trebuie să menţioneze succint, dar precis, modul concret de îndeplinire a respectivelor cerinţe – inclusiv, dacă au fost solicitate, diverse valori, cantităţi sau altele asemenea”. Reţine că SC SRL a înţeles să uzeze de dreptul conferit de articolul susmenţionat, depunând “Declaraţie iniţială privind îndeplinirea cerinţelor de calificare”, în cuprinsul căreia a declarat, pe proprie răspundere, că îndeplineşte „criteriile de calificare astfel cum au fost solicitate prin documentaţia de atribuire, după cum urmează: Situaţia personală a candidatului sau a ofertantului; Capacitatea de exercitare a activităţii profesionale;Capacitatea economică şi financiară; Capacitatea tehnică şi/sau profesională; Standarde de asigurare a calităţii şi de producţie a mediului”. În anexa 1 la declaraţia susmenţionată, contestatorul a indicat documentele cu care înţelege să facă dovada îndeplinirii criteriilor de calificare din fiecare categorie. Decizia autorităţii contractante de a respinge oferta în cauză, ca inacceptabilă, pentru motivul prezentat mai sus, apare ca fiind una excesiv de formalistă, rezultat al unei interpretări personale şi, de asemenea, excesiv de formalistă a articolului menţionat, rolul care se atribuie anexei la declaraţia pe proprie răspundere fiind unul 12

exacerbat, deşi valoarea respectivului înscris este una preliminară, de început de probă. Faptul că nu s-au precizat, în anexa la declaraţia pe proprie răspundere, cifra medie de afaceri pe ultimii 3 ani, şi nu s-au făcut menţiuni cu privire la contractele prin care ofertantul trebuie să facă dovada că a efectuat livrări, în baza a maximum 10 contracte, de produse similare celor care constituie obiectul prezentei achiziţii, în valoarea cumulată de minim 30.000 lei, fără TVA, aspecte invocate de către autoritatea contractantă în decizia de respingere a ofertei în cauză, nu poate conduce la respectiva măsură, extremă şi disproporţionată, care survine ca rezultat al unei interpretări absolut subiective a dispoziţiilor legale precitate. O astfel de interpretare, este de natură a deturna dispoziţiile art. 11 alin. 4 din hotărârea de guvern, de la scopul pentru care au fost edictate, fiind lipsită de orice raţiune o procedură prin care, deşi s-a dorit a se simplifica formalităţile de participare la achiziţiile publice, impune condiţii de participare similare procedurii obişnuite. Mai mult decât atât, nu se poate considera că, în lipsa precizării unor informaţii concrete despre documentele ca fac dovada îndeplinirii criteriilor de calificare, a valorilor cifrei de afaceri şi a contractelor privind experienţa similară, se prezumă neîndeplinirea criteriilor de calificare, câtă vreme SC SRL a depus declaraţie pe proprie răspundere “sub sancţiunile aplicabile faptei de fals în acte publice”, prin care declară: “îndeplinesc criteriile de calificare astfel cum au fost solicitate în documentaţia de atribuire”. De asemenea, în legătură cu susţinerea autorităţii contractante potrivit căreia “nu este menţionată nicio referire cu privire la niciunul din documentele de calificare solicitate”, Consiliul constată că sunt menţionate, în anexa la declaraţie, documentele cu care se va face dovada îndeplinirii criteriilor de calificare, iar, mai mult decât atât, Consiliul are în vedere prevederile art. 9 alin. 3 din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011, conform cărora “În situaţiile de la art.11 alin.4 şi 5 din Hotărârea Guvernului nr.925/2006 (…), autoritatea contractantă va lua în considerare, la verificarea îndeplinirii cerinţei de calificare privind plata de către ofertant a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale, atât declaraţia pe proprie răspundere prin care se confirmă îndeplinirea cerinţei, cât şi acele certificare de atestare fiscală prezentate de ofertant în urma solicitării primite din partea autorităţii contractante, chiar dacă acestea sunt emise de autorităţile competente ulterior datei de deschidere a ofertelor şi, eventual, atestă lipsa datoriilor ulterior respectivei date”. Prezintă relevanţă în cauză faptul că autoritatea contractantă nu a precizat, expres, în documentaţia de atribuire ce informaţii doreşte să fie cuprinse în anexa la declaraţia pr proprie răspundere, prin urmare ce înţelege prin “succint, dar precis, modul concret de 13

îndeplinire a respectivelor cerinţe”, formulare generică din art. 11 alin. 4, lăsând la altitudinea operatoritolor economici respectiva interpretare, în întocmirea anexei la declaraţia pe proprie răspundere. De remarcat, cu privire la cele ce fac obiectul analizei, este şi decizia civilă nr. 55/CA din 26.02.2013, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, Secţia a II-a civilă, de contencios administrative şi fiscal, unde s-a reţinut că “legiuitorul nu a impus ofertantului să completeze anexa cu numerele şi datele de înregistrare ale diverselor certificate de calificare, care să fie anterioare declaraţiei, căci nu ar avea vreun rost depunerea iniţială a declaraţiei pe proprie răspundere şi depunerea ulterioară a certificatelor care ar fi trebuit să fie emise anterior depunerii ofertelor, pentru că, în cazul în care ar fi fost deţinute la data-limită de depunere a ofertelor (respectivele certificate), ofertantul nu ar mai fi fost nevoit să apeleze la depunerea unei declaraţii pe proprie răspundere”. În acelaşi sens este şi decizia civilă nr. 3111 din 18.07.2013, a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în care se precizează, într-o speţă similară: “(...) informaţiile prezentate de ofertantă în această anexă reprezintă interpretarea proprie a expresiei «modului succint dar concret» de îndeplinire a cerinţelor de calificare, în condiţiile în care, în legătură cu această posibilitate de dovedire a îndeplinirii cerinţelor de calificare, autoritatea contractantă nu a formulat nici un fel de precizări, nespecificând ce anume consideră ca fiind «succint dar concret», astfel că invocarea în această fază a procedurii a modului pe care ea îl consideră «succint dar concret» ar însemna o încălcare a principiului transparenţei prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006”. Consiliul are în vedere, în soluţionare, că, potrivit dispoziţiilor art. 7 din H.G. nr. 925/2006 cu modificările şi completările ulterioare, “Criteriile de calificare şi selecţie, astfel cum sunt prevăzute la art. 176 din ordonanţa de urgenţă, au ca scop demonstrarea potenţialului tehnic, financiar şi organizatoric al fiecărui operator economic participant la procedură, potenţial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă a acestuia de a îndeplini contractul şi de a rezolva eventualele dificultăţi legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta se va declara câştigătoare”. Or, faptul că în anexa la declaraţia pe proprie răspundere, ofertantul nu a precizat anumite date concrete, respectiv cele despre care face vorbire autoritatea contractantă, nu poate fi de natură să conducă la concluzia că operatorul economic nu are potenţialul tehnic, financiar şi organizatoric pentru a îndeplini contractul, dovada cu privire la acestea, făcându-se prin documentele de calificare solicitate prin fişa de date. 14

De asemenea, decizia autorităţii contractante apare ca fiind nelegală şi prin raportare la temeiul legal invocat, respectiv art. 36 alin. 1 lit. b) din H.G. nr.925/2006 cu modificările ulterioare. Conform articolului menţionat, oferta se respinge, ca inacceptabilă, dacă „a fost depusă de un ofertant care nu îndeplineşte una sau mai multe dintre cerinţele de calificare stabilite în documentaţia de atribuire sau nu a prezentat, conform prevederilor art. 11 alin. 4-5, documente relevante în acest sens”. Cum contestatorul a uzat de dreptul conferit de art. 11 alin. 4 din hotărârea de guvern, rezultă că autoritatea contractantă nu poate respinge oferta acestuia, în baza textului legal susenunţat, decât dacă, cerându-i documentele de calificare menţionate în anexa la declaraţia pe proprie răspundere, contestatorul nu le depunea ori, depunându-le, acestea nu fac dovada îndeplinirii unuia sau a mai multor criterii de calificare. Prezintă relevanţă în cauză şi dispoziţiile art. 11 alin. 6 teza a II- a, în conformitate cu care “Dosarul achiziţiei publice trebuie să includă şi certificate/documente ale altor ofertanţi numai dacă, în cadrul procesului de evaluare, au fost adoptate decizii de respingere a respectivelor oferte care s-au bazat pe informaţiile din respectivele certificate/documente”. Concluzia care rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale precitate, confirmată cu prisosinţă de dispoziţiile art. 36 alin. 1 lit. b) din H.G. nr.925/2006 cu modificările ulterioare, este că nu poate fi respinsă o ofertă, ca inacceptabilă, pentru motive legate de prezentarea “succintă dar concretă” a informaţiilor solicitate prin fişa de date, în cuprinsul anexei la declaraţia pe proprie răspundere. Prin urmare, şi din acest punct de vedere, se impune concluzia că, în lipsa unei solicitări de a depune toate documentele de calificare, autoritatea contractantă nu putea trage concluzia că SC COMERCIAL SARAMIS SRL nu a respectat unul sau mai multe dintre criteriile de calificare. Se impune, aşadar, ca autoritatea contractantă să emită o solicitare în sensul art. 11 alin. 5 din H.G. nr. 925/2006 cu modificările ulterioare, către contestator, şi, numai în urma analizei documentelor de calificare depuse de acesta, să se pronunţe în sensul admiterii sau respingerii ofertei, după cum corect susţine contestatorul. Procedând la respingerea ofertei contestatorului în baza motivelor arătate, autoritatea contractantă a nesocotit scopul ordonanţei de urgenţă, prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. a), respectiv „promovarea concurenţei între operatorii economici”, interesul autorităţii contractante fiind acela de a avea cât mai multe oferte din care să aleagă pe aceea care răspunde cel mai bine necesităţilor sale, în considerarea principiului “eficienţei utilizării fondurilor”. 15

Formalismul excesiv cu care s-a luat decizia de respingere a ofertei contestatorului, înainte de a i se fi solicitat ofertantului să depună documentele prin care face dovada îndeplinirii criteriilor de calificare, conduce la concluzia că a fost încălcat, de către autoritatea contractantă, principiul proporţionalităţii, statuat la art. 2 alin. 2 lit. e) din ordonanţa de urgenţă. În acest sens s-a pronunţat şi practica judiciară, relevantă fiind decizia nr.314/23.02.2010, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, dar şi decizia nr.5474/13.05.2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrative şi fiscal. Referirea la art. 79 alin. 1 din H.G. nr. 925/2006, a autorităţii contractante, din comunicările privind rezultatul procedurii de atribuire: “oferta dumneavoastră a fost respinsă, fiind neconformă în baza art. 79, alin. 1 din HG nr. 925/2006, din următoarele motive (…)”, determină Consiliul că este o eroare, deoarece în discuţie nu se află oferta depusă de către contestator, ci documentele de calificare care însoţesc oferta, noţiuni complet diferite, pe care ordonanţa de urgenţă le tratează distinct. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. q) din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, “oferta” este “actul juridic prin care operatorul economic îşi manifestă voinţa de a se angaja din punct de vedere juridic într-un contract de achiziţie publică; oferta cuprinde propunerea financiară şi propunerea tehnică”. Prin urmare, dispoziţiile legale susmenţionate nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Apărările autorităţii contractante, potrivit cărora, în cuprinsul contestaţiei, SC SRL a făcut referire la autoritatea contractantă COMUNA FĂRCAŞA, în loc de UAT , nu prezintă relevanţă în cauză, fiind, în mod evident, o eroare de redactare, a contestatorului, fără consecinţe asupra fondului cauzei. Prin urmare, decizia de respingere a ofertei contestatorului este una nelegală, fiind adoptată cu încălcarea prevederilor din materia achiziţiilor publice. În ceea ce priveşte aspectele prezentate de către SC SRL în “concluzii scrise”, Consiliul nu va reţine criticile referitoare la expertul cooptat de către autoritatea contractantă, deoarece nu are atribuţii cu privire la selectarea acestuia, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, deoarece nu prezintă relevanţă în cauză modificările pe care le-a operat în obiectul de activitate. Criticile formulate cu privire la oferta depusă de către SC SRL, constată Consiliul că sunt adăugate prin concluzii scrise, în contestaţie nefăcându-se vorbire despre neconformitatea ofertei susmenţionată, prin urmare apar ca fiind critici adăugate la contestaţie. În legătură cu acestea, Consiliul stabileşte că sunt tardiv formulate, raportat la dispoziţiile art. 2562 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi 16

completările ulterioare, deorece contestatorul a luat cunoştinţă despre declararea drept câştigătoare a ofertei pe care o critică în cuprinsul “concluziilor scrise”, în data de 25.02.2016, prin comunicările nr. 1791 şi, respectiv, 1803. Se are în vedere faptul că dosarul achiziţiei publice având caracter de document public, potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. 1 din ordonanţa de urgenţă, putea fi consultat la sediul autorităţii contractante, astfel încât să se prezerve termenul de contestare a actelor autorităţii contractante. Posibilitatea părţilor de a depune concluzii scrise nu se identifică cu posibilitatea de a completa motivele de fapt şi de drept ale contestaţiei, elemente esenţiale ale acesteia. Similar procedurii judiciare, concluziile scrise reprezintă expunerea sistematizată a motivelor de fapt şi de drept invocate în termenul de formulare a contestaţiei, iar nu o nouă motivare a acesteia. Exercitarea dreptului părţilor de a depune concluzii scrise nu presupune ca,·pe calea concluziilor scrise, să fie formulate noi critici de nelegalitate care nu au fost supuse analizei Consiliului prin contestaţia depusă, aşa cum s-a întâmplat în cazul de faţă. A accepta această posibilitate, echivalează cu a accepta faptul că pot fi formulate noi motive de nelegalitate după expirarea termenului de contestare, care este un termen imperativ, de decadere. În acelaşi fel au statuat şi instanţele de control judiciar asupra activităţii decizionale a Consiliului, relevante fiind; Decizia civilă nr. 2320 din 27.05.2013, pronunţată în Dosarul nr. 3074/2/2013; Decizia civilă nr. 656 din 16.02.2012 pronunţată în dosarul nr. 11159/2/2011, ambele de către CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, Decizia nr. 4874 din 03.07.2012, pronunţată în Dosarul nr. 486/57/2012, de către CURTEA DE APEL ALBA IULIA – SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, Decizia nr. 1550 din 10 septembrie 2012, pronunţată de CURTEA DE APEL BACĂU, SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL etc. Pentru toate acestea, în temeiul dispoziţiilor art. 278 alin. 2 şi 6 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul admite contestaţia formulată de către SC SRL, anulează, în parte, raportul procedurii de atribuire, pentru loturile 1 şi 3, în ceea ce priveşte evaluarea ofertei contestatorului şi decizia de atribuire, precum şi actele subsecvente, procedura urmând a fi continuată cu reevaluarea ofertei menţionată, în considerarea celor arătate în motivare precum şi cu stabilirea ofertei câştigătoare, în termen de 10 zile de la primirea prezentei. Consiliul admite cererea contestatorului privind cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiei şi obligă autoritatea contractantă la plata, către SC SRL, a sumei în cuantum de 2.300 lei, 17

reprezentând această categorie de cheltuieli, pentru care s-a făcut dovada cu factura nr. 10 din 01.03.2016 şi chitanţa seria CIST nr. 04 din 01.03.2016. Decizia este obligatorie pentru părţi, potrivit art. 280 alin. 1 şi 3 din acelaşi act normativ. PREŞEDINTE COMPLET,

MEMBRU, MEMBRU,

18