Decizie CNSC BO2016_645

CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR C. N. S. C. Bucureşti, Str.Stavropoleos nr.6, sector 3, România, CP 030084, CIF 20329980, Tel. +4 021 3104641, Fax. +4 021 3104642, +4 021 8900745, www. cnsc.ro În conformitate cu prevederile art. 266 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul adoptă următoarea: DECIZIE Nr. /C / Data: Prin contestaţia nr. , înregistrată la Consiliu sub nr. , formulată de SC SRL, cu sediul în , înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului cu nr. , având C.I.F. , reprezentată legal prin administrator şi director general ing. Dipl. iar, convenţional, prin avocat , împotriva adresei nr. privind refuzul accesului la dosarul achiziţiei publice, emisă de către MUNICIPIUL prin PRIMĂRIA MUNICIPIULUI , cu sediul în , în calitate de autoritate contractantă, în cadrul procedurii de atribuire, prin cerere de oferte, a contractului de lucrări având ca obiect „Executie lucrări Şoseaua tronson – Str. (Modernizare , tronson DN – str. )”, cod CPV: 45233142-6 – Lucrări de reparare a drumurilor (Rev. 2), s-a solicitat: „1) suspendarea procedurii de atribuire, în temeiul art. 283 din  O.U.G. nr. 34/2006, în situaţia în care acesta a fost semnat; 2. anularea comunicării, respectiv adresa nr. privind accesul subscrisei la dosarul achiziţiei publice; 3. obligarea autorităţii contractante la recunoaşterea dreptului subscrisei privind accesul la dosarul achiziţiei publice; 4. obligarea autorităţii contractante de a comunica în scris acceptul său la cererea nr , referitoare la accesul reprezentanţilor SC SRL, la documentele de interes public aferente acestei proceduri; 5. obligarea autorităţii contractante de a stabili un nou termen de depunere a unei eventuale contestaţii a subscrisei în urma soluţionării prezentei; 1

6. în temeiul prevederilor art. 278 alin. 8) din O.U.G nr. 34/2006 coroborat cu art. 453 din Codul de procedură civilă, obligarea autorităţii contractante la plata sumei de 1.135,00 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor emiterii poliţei de asigurare nr. din data de , pentru constituirea garanţiei de bună conduită în condiţiile dispoziţiilor art. 271 din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi la plata cheltuielilor efectuate în vederea depunerii prezentei, respectiv la plata sumei de 1.000,00 lei conform F.F. seria AVCM nr. ”. SC SRL, cu sediul în , înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului cu nr. , având C.U.I. reprezentată legal prin administrator , în calitate de ofertant declarat câştigător, a depus cererea de intervenţie nr. , înregistrată la CN.S.C. sub nr. , prin care a solicitat: - pe cale de excepţie, admiterea excepţiei nedovedirii contestaţiei şi a lipsei de interes a contestaţiei, iar, pe fond: - în principal, respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, - în subsidiar, în ipoteza în care contestaţia este admisibilă, respingerea acesteia, ca nefondată, menţinerea tuturor măsurilor întreprinse şi a actelor emise de către autoritatea contractantă în cadrul procedurii, implicit a adresei nr. , admiterea cererii de intervenţie, astfel cum a fost formulată şi motivată, precum şi continuarea procedurii de atribuire prin semnarea contractului de achiziţie publică cu societatea sa, în calitate de ofertant câştigător. În baza documentelor depuse de părţi, CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR DECIDE: Admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de către SC SRL. Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către SC SRL, cu sediul în , în contradictoriu cu MUNICIPIUL , prin PRIMĂRIA MUNICIPIULUI , cu sediul în Admite cererea de intervenţie formulată de către SC SRL, cu sediul în . Obligatorie. Împotriva prezentei decizii, se poate formula plângere, în termen de 10 zile de la comunicare. MOTIVARE 2

În luarea deciziei, s-au avut în vedere următoarele: Prin contestaţia nr. , înregistrată la Consiliu sub nr. , SC OYL SRL critică adresa nr. prin care i s-a refuzat, accesul la dosarul achiziţiei publice, de către MUNICIPIUL prin PRIMĂRIA MUNICIPIULUI în calitate de autoritate contractantă, în cadrul procedurii de atribuire, prin cerere de oferte, a contractului de lucrări având ca obiect „Executie lucrări Şoseaua , tronson DN21 – str. (Modernizare Varianta Nord, tronson DN – str. )”, cod CPV: 45233142-6 – Lucrări de reparare a drumurilor (Rev. 2), şi solicită: „1. suspendarea procedurii de atribuire procedurii de atribuire în temeiul art. 283 din O.U.G. nr. 34/2006, în situaţia în care acesta a fost  semnat; 2. anularea comunicării, respectiv adresa nr. privind accesul subscrisei la dosarul achiziţiei publice; 3. obligarea autorităţii contractante la recunoaşterea dreptului subscrisei privind accesul la dosarul achiziţiei publice; 4. obligarea autorităţii contractante de a comunica în scris acceptul său, la cererea nr. , referitoare la accesul reprezentanţilor SC SRL, la documentele de interes public aferente acestei proceduri; 5. obligarea autorităţii contractante de a stabili un nou termen de depunere a unei eventuale contestaţii a subscrisei în urma soluţionării prezentei; 6. în temeiul prevederilor art. 278 alin. 8) din O.U.G nr. 34/2006 coroborat cu art. 453 din Codul de procedură civilă, obligarea autorităţii contractante la plata sumei de 1.135,00 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor emiterii poliţei de asigurare nr. din data de , pentru constituirea garanţiei de bună conduită în condiţiile dispoziţiilor art. 271 din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi la plata cheltuielilor efectuate în vederea depunerii prezentei, respectiv la plata sumei de 1.000,00 lei conform F.F. seria AVCM nr. 37/28.03.2016”. În cuprinsul contestaţiei, SC SRL arată că, prin adresa nr. , autoritatea contractantă i-a comunicat rezultatul procedurii, respectiv faptul că oferta sa a fost declarată admisibilă, dar necâştigătoare, clasându-se pe locul al II-lea, câştigătoare fiind declarată oferta depusă de către SC SRL. De asemenea, contestatorul arată că, prin adresa nr. , a solicitat autorităţii contractante, în temeiul art. 215 din O.U.G. nr. 34/2006, acces la dosarul achiziţiei publice, motivând astfel: „intenţionăm să depunem contestaţie cu privire la comunicarea rezultatului procedurii”, iar autoritatea contractantă, prin adresa nr. , a transmis refuzul privind accesul la dosarul achiziţiei, motivat de o serie de aspecte. Faţă de cele menţionate, contestatorul consideră că este evident faptul că, prin refuzul autorităţii contractante de a-i permite accesul la 3

dosarul achiziţiei publice, aceasta a încălcat prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 544/2001 şi art. 31 alin. (1) - Dreptul la Informaţie din Constituţia României, dar şi următoarele prevederi ale O.U.G. nr. 34/2006: art. 24, art. 170, art. 213, art. 215, art. 274. În consecinţă, contestatorul solicită Consiliului „a nu reţine alegaţiile autorităţii contractante cu privire la refuzul accesului la dosarului achiziţiei”, pe care le redă, integral, în cuprinsul contestaţiei, din următoarele motive:. - Procedura nu este finalizată pentru că nu s-a semnat contractul de achiziţie publică, prevederile art. 215 reglementând dreptul de a avea acces la informaţiile publice din dosarul achiziţiei în forma în care se află la momentul solicitării acestuia; mai mult momentul/data de început a constituirii dosarului achiziţiei nu este legată/condiţionată de momentul finalizării procedurii, respectiv cel al încheierii contractului, ci este legată/ condiţionată de primul înscris/document elaborat în cadrul unei proceduri de atribuire, în speţă publicarea anunţului de intenţie dacă autoritatea contractantă doreşte să uzeze de prevederile art. 51 şi urm. din O.U.G. nr. 34/2006 sau notele justificative de stabilire a valorii estimate, a procedurii, etc.; - încălcarea prevederilor legale privind confidenţialitatea ofertelor, nu poate constitui motiv de refuz la accesul dosarului achiziţiei publice deoarece nici ofertele, definite conform prevederilor art. 3 lit. q) din O.U.G. nr. 34/2006, nici documentele de calificare depuse de ofertanţi, nu constituie/reprezintă elemente ale dosarului achiziţiei publice, astfel cum este enumerat, în mod nelimitativ, de prevederile art. 213 din O.U.G. nr. 34/2006; doar propunerea tehnică şi cea financiară depusă de ofertantul declarat ulterior câştigător va deveni document public, prin constituirea acestor înscrisuri ca anexă la contractul de achiziţiei publică şi, deci, devin parte integrantă a acestuia, conform prevederilor art. 95 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 coroborat cu art. 213 alin. (1) lit. 1) din O.U.G. nr. 34/2006; mai mult, ofertanţii pentru a se asigura că li se păstrează caracterul confidenţial, clasificat sau protejat de un drept de proprietate intelectuală al informaţiilor existente în cadrul propunerilor financiare şi tehnice, au posibilitatea, potrivit prevederilor art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006, de a le indica în cadrul acestor înscrisuri, iar autoritatea contractantă, potrivit art. 24 din ordonanţă, are obligaţia de a „asigura garantarea protejării acelor informaţii pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidenţiale, în măsura în care, în mod obiectiv, dezvăluirea acestor informaţii ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, în special în ceea ce priveşte secretul comercial şi proprietatea intelectuală”; - din cadrul documentelor/înscrise depuse de către ofertanţi, reprezintă document public potrivit prevederilor art. 213 alin. (1) lit. h) 4

formularul de ofertă: înscris al cărui conţinut oricum este cunoscut de către operatorii economici interesaţi, motivat de faptul că, în cadrul procesului verbal de deschidere a ofertelor, autoritatea contractantă are obligaţia, pe de o parte, potrivit art. 33 alin. (4) din HG nr. 925/2006, de a consemna „modul de desfăşurare a şedinţei respective, aspectele formale constatate la deschiderea ofertelor, elementele principale ale fiecărei oferte, consemnându-se, totodată, lista documentelor depuse de fiecare operator economic în parte”, iar, pe de altă parte, de a transmite un exemplar al acestuia tuturor operatorilor economici participanţi la procedura de atribuire, în cel mult o zi lucrătoare de la deschidere, indiferent dacă aceştia au fost sau nu prezenţi la şedinţa respectivă; mai mult, accesul la dosarul achiziţiei se face cu respectarea prevederilor art. 3-4 din Legea nr. 544/2001. Astfel, rezultă că persoana care solicită acces la informaţiile de interes public nu intră în contact cu comisia de evaluare a ofertelor şi experţii cooptaţi, care au obligaţia de a păstra confidenţialitatea asupra conţinutului ofertelor. Aşadar, susţine contestatorul, contestaţia care se depune la Consiliu constituie o cale de atac la îndemâna persoanelor vătămate, iar nu un mijloc de obţinere, de către aceştia, de informaţii din dosarul achiziţiei publice cu ocazia soluţionării cauzei. Invocând dispoziţiile art. 270, art. 271, art. 273 alin. 2, art. 274 alin. 1, art. 275 alin. 6, art. 276 din O.U.G. nr. 34/2006, contestatorul consideră că persoana vătămată poate sesiza Consiliul, într-un termen anume dat, cu o contestaţie care trebuie să cuprindă, obligatoriu, motivarea în fapt şi în drept a ei, ori, toacmai acest drept i-a fost încălcat de către autoritatea contractantă prin refuzul de a-i permite accesul la dosarul achiziţiei publice. Nicăieri în cuprinsul cap. IX din Ordonanţă, arată contestatorul, nu se aminteşte că persoana vătămată îşi poate schimba motivarea contestaţiei prin care s-a delimitat cadrul judecăţii, astfel încât Consiliul să analizeze alte motive decât cele cu care a fost învestit în termenul legal de contestare. Considerând că cele prezentate constituie suficiente argumente şi dovezi în soluţionarea cauzei, contestatorul solicită admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată. În drept, se invocă dispoziţiile din O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, şi „prevederile documentaţiei de atribuire invocate în conţinut”. Ca mijloace de probă, au fost depuse, în copie, înscrisuri. SC SRL, în calitate de ofertant declarat câştigător, a depus “cerere de intervenţie” nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. , în temeiul art. 61 alin. 3 şi art. 63 C.proc.civ coroborat cu art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006, prin care a solicitat: 5

- pe cale de excepţie, admiterea excepţiei nedovedirii contestaţiei şi a lipsei de interes a contestaţiei, iar - pe fond: în principal, respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, în ipoteza în care contestaţia este admisibilă, respingerea acesteia ca nefondată, menţinerea tuturor măsurilor întreprinse şi actelor emise de către autoritatea contractantă în cadrul procedurii, implicit a adresei nr. , admiterea cererii de intervenţie, astfel cum a fost formulată şi motivată, precum şi continuarea procedurii de atribuire prin semnarea contractului de achiziţie publică cu societatea sa, în calitate de ofertant câştigător. Raportat la dispoziţiile art. 61 alin. 1 Cod.Proc.Civ. şi având în vedere posibilitatea invocării realizării condiţiei existenţei interesului, ca justificare pentru promovarea cererii de intervenţie, SC SRL susţine că interesul său există şi este motivat de însăşi calitatea sa de ofertant câştigător al procedurii de atribuire, calitate ce poate fi periclitată în eventualitatea admiterii contestaţiei formulată de către ofertantul AG. De asemenea, arată intervenientul, interesul său justifică sprijinirea poziţiei autorităţii contractante, precum şi a oricărei apărări formulată de către aceasta, în replică la contestaţia în cauză, întrucât: „avem pe deplin interesul de a se menţine decizia autorităţii privind declararea ofertei drept câştigătoare a procedurii de atribuire şi de a ne conserva dreptul de a încheia contractul de achiziţie publică”. Mai mult, intervenientul subliniază că demersul contestatorului nu vizează, sub nicio formă, rezultatul procedurii de atribuire, toate criticile formulate vizeazând, exclusiv, şi integral refuzul de furnizare a dosarului achiziţiei publice. Redând dispoziţiile art. 270 din O.U.G nr. 34/2006, intervenientul arată nu se bazează, în formularea contestaţiei, pe fapte şi dovezi privind încălcarea legislaţiei de către autoritatea contractantă, ci doar pe presupuneri şi aprecieri subiective, iar enumerarea unor prezumţii, în opinia sa, nu poate constitui, nici motivare şi nici probare a contestaţiei. Intervenientul apreciază că înseşi formulările utilizate în textul contestaţiei relevă faptul că adoptă procedeul motivării prin propriile afirmaţii, expunând, practic, o succesiune de supoziţii, de suspiciuni şi de aprecieri strict subiective, care, însă, nu pot realiza cerinţa motivării şi probării. Invocând dispoziţiile art. 249 din Codul de Procedură Civilă coroborat cu cele ale art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006, intervenientul consideră că este indiscutabil că, în cazul contestaţiilor formulate conform Capitolului IX din O.U.G. nr. 34/2006, sarcina probei va aparţine întotdeauna contestatorului. În opinia sa, conferirea de eficienţă probatorie susţinerilor contestatorului ar echivala astfel cu acceptarea dovedirii contestaţiei prin 6

propriile afirmaţii, fapt însă nepermis în contextul de reglementare al art. 249 din Codul de Procedură Civilă. Aşadar, intervenientul susţine că, în raport cu dispoziţiile art. 270 alin. 1 lit. e) şi f), care impun ca atât motivarea în fapt şi în drept a contestaţiei, cât şi mijloacele de probă, să fie formulate, respectiv indicate integral, simultan cu depunerea cererii, criticile contestatorului sunt nedovedite. Motivarea integrală a contestaţiei, după cum se arată, trebuie să existe la momentul înregistrării ei la C.N.S.C., sens în care prevederile art. 270 alin. 1 lit. e) din ordonanţă obligă, identic normelor procedurale civile, la includerea în contestaţie a motivării în fapt şi în drept şi la arătarea mijloacelor de probă, excluzând posibilitatea formulării ori completării sale ulterioare, în funcţie de ceea ce speră contestatorul să descopere în urma studierii dosarului. Soluţionarea unei contestaţii, susţine intervenientul, nu se poate realiza numai pe baza afirmaţiilor părţilor, întrucât fără probe concludente este practic imposibilă emiterea unei decizii, fără a se dovedi ceea ce se afirmă. Ordonanţa, arată intervenientul, prevede calea de atac a contestaţiei pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie care derivă din actul atacat şi sunt cunoscute persoanei vătămate la momentul formulării ei, putând fi probate integral, iar nu pentru motive necunoscute. Astfel, în lumina ordonanţei privind achiziţiile publice, contestaţia care se depune la Consiliu constituie o cale de atac la îndemâna persoanelor care se consideră vătămate, iar nu un mijloc de obţinere, de către aceştia, de informaţii din dosarul achiziţiei publice, cu ocazia soluţionării cauzei. Altfel spus, scopul pentru care a fost edictată calea de atac a contestaţiei nu este cel de a permite contestatorului să studieze diverse acte de la autoritatea contractantă, ci de a reclama un act nelegal, pentru motive de nelegalitate ce-i sunt cunoscute lui la momentul reclamaţiei, iar nu necunoscute şi aflate, eventual, pe parcurs. Pe de altă parte, precizează intervenientul, este evident că în contextul legal prevăzut de ordonanţă, formularea şi, implicit, motivarea contestaţiei, sunt independente de studiul dosarului cauzei de către contestator, dosar care, evident, nici nu există la data depunerii contestaţiei, ci se întocmeşte ulterior de către organul administrativ - jurisdictional. În consecinţă, intervenientul arată că „şi soluţionarea contestaţiei este şi trebuie să fie independentă de studierea dosarului cauzei de către contestator, mai cu seamă pentru că nicio prevedere în vigoare nu leagă şi, cu atât mai puţin, nu împiedică soluţionarea contestaţiei de către Consiliu de absenţa studierii dosarului de către partea care a promovat contestaţia”. 7

Corelativ, intervenientul solicită să se constate şi incidenţa principiului disponibilităţii, consacrat în dispoziţiile art. 22 alin. 6 din Codul de Procedură Civilă, potrivit căruia „judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii în afară de cazurile în care legea dispune altfel”. Prin urmare, intervenientul solicită „să procedaţi la soluţionarea contestaţiei prin analizarea exclusiv a motivelor de fapt şi de drept expuse şi a probelor indicate în cuprinsul contestaţiei”. Motivarea integrală a contestaţiei, arată intervenientul, trebuie să existe - respectiv mijloacele de probă trebuie să fie indicate - la momentul redactării ei, sens în care, art. 270 alin. 1 lit. e) şi f) din ordonanţă obligă la includerea în contestaţie a motivării în fapt şi în drept şi la precizarea probelor, întrucât dispoziţiile invocate nu sunt norme supletive şi nici nu reprezintă simple formulări neesenţiale ale legiuitorului, astfel încât contestaţia trebuie să conţină motivarea în fapt şi în drept şi să expună probatoriul pe care se sprijină, pentru că,ordonanţa nu prevede şi nici nu permite dovedirea contestaţiei după consultarea dosarului achiziţiei. Referitor la cererea de studiere a documentelor aferente procedurii de atribuire, intervenientul consideră că „de acceptarea sau nu a ei de către autoritatea contractantă nu trebuie să depindă dovedirea contestaţiei sau soluţionarea ei”. Cu alte cuvinte, precizează intervenientul, legea este astfel construită încât o contestaţie trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate şi netemeinicie a actelor atacate - motivele pe care se bazează calea de atac, iar nu să fie o formă fără fond, motivată pe parcursul soluţionării, în urma accesului la dosarul achiziţiei publice. Aşadar, susţine intervenientul, contestaţia este şi trebuie să rămână o cale de atac independentă de studierea dosarului cauzei de către contestator. În plus, se arată că C.N.S.C. fiind ţinut de obligaţia de imparţialitate şi echidistanţă faţă de părţile aflate în proces, nu se poate transforma în furnizorul de probe pentru contestator, care, altfel, nu şi-ar putea susţine afirmaţiile din contestaţie. Aşadar, succesiunea logică este formularea unei contestaţii motivate şi recepţionarea, de către C.N.S.C., de la autoritatea contractantă, a dosarului achiziţiei publice necesar soluţionării contestaţiei, iar nu studierea la C.N.S.C. a dosarului achiziţiei publice, de către contestator, şi indicarea probatoriului - în fapt, motivarea - ulterioară a contestaţiei. În opinia sa, nu este admisibil şi nici permis ca o contestaţie să fie depusă la C.N.S.C. doar pentru a avea acces autorul ei la documentele ofertelor celorlalţi şi a le studia în vederea descoperii motivelor care ar putea să îi susţină contestaţia depusă, comportament care ar fi atât contrar legii, cât şi abuziv, trebuind a fi sancţionat ca atare. 8

Invocând dispoziţiile art. 32 alin. 1 lit. d), art. 33, art. 40 alin. 1, art. 12 alin. 1 din C.P.C., şi cele ale art. 255 din O.U.G. nr. 34/2006, intervenientul arată că interesul este folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii de soluţionare a contestaţiei. Aşadar, precizează intervenientul, pentru a justifica contestaţia depusă la C.N.S.C., interesul contestatorului trebuie, la rândul său, să îndeplinească cumulativ anumite condiţii, astfel, el trebuie să fie legitim, să fie personal şi direct - adică folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii de soluţionare a contestaţiilor să aparţină celui care recurge la formularea contestaţiei - şi să fie născut şi actual - deci să existe în momentul în care este formulată contestatia, deoarece rolul Consiliului este de a soluţiona litigii deja născute. De asemenea, demersul contestatorului trebuie analizat în raport cu interesul său - respectiv cu folosul practic urmărit prin promovarea contestaţiei. Interesul, după cum se arată, reprezintă o condiţie necesară pentru dobândirea calităţii de parte în procesul civil şi se concretizează în beneficiul material sau moral, determinabil şi demonstrabil în mod precis, pe care l-ar putea obţine partea în urma iniţierii demersului. Este indiscutabil, susţine intervenientul, că această cerinţă trebuie să se verifice şi în ipoteza contestaţiilor formulate conform Capitolului IX din O.U.G. nr. 34/2006. În situaţia contestatorului SC SRL, arată intervenientul, nu subzistă condiţia ca interesul să fi fost actual, personal şi direct, întrucât nu se poate identifica niciun folos practic şi categoric, şi nu se justifică un interes prin promovarea contestaţiei. De asemenea, se arată că interesul procesual este o cerinţă a oricărui demers iniţiat - inclusiv a celui pe cale administrativ - jurisdicţională, ce trebuie să se verifice pe întreaga durată a derulării procesului, el trebuind să fie personal, actual şi legitim, iar nu mediat, eventual, nelegitim sau pur teoretic. Contestaţia, susţine intervenientul, nu prezintă absolut niciun beneficiu şi nicio utilitate pentru iniţiatorul ei, întrucât, evident, în absenţa unor critici fundamentate privind oferta Strabag, clasamentul valoric al ofertelor ar rămâne nemodificat, iar contestatorul nu ar putea să acceadă de pe poziţia a 2 - a pe prima poziţie a clasamentului. Faţă de argumentele prezentate, intervenientul solicită să se constate că nu susţine existenţa unui interes, astfel că demersul său nu poate fi avut în vedere în contextul realizării condiţiei prevăzută de art. 255 din O.U.G. nr. 34/2006 şi, respectiv, de art. 32 alin. 1 lit. d) şi art. 33 C.P.C. 9

Intervenientul susţine că, în mod raţional şi din perspectiva clasamentului ofertelor şi a valorii ofertei sale, contestatorul nu are cum să obţină contractul supus procedurii de atribuire, motiv pentru care contestaţia nu îi serveşte niciunui interes personal şi direct, născut, actual şi imediat, astfel că, în opinia sa, singura soluţie, logică şi juridică, este cea de respingere a contestaţiei. Sintagma „aceste informaţii” menţionată în cadrul textului art. 215 din O.U.G. nr. 34/2006, face referire, arată intervenientul, la conţinutul dosarului de achiziţie publică, detaliat în cuprinsul art. 213 alin. 1 din ordonanţă. Mai mult, se arată că art. 215 este parte a Capitolul VI al ordonanţei, intitulat „Dosarul achiziţiei publice”, care succede Capitolului V ce reglementează, la rândul său, atribuirea contractului de achiziţie publică. Astfel, în cadrul Capitolului V, se distinge secţiunea a 4-a, destinată stabilirii ofertei câştigătoare şi încheierii contractului de achiziţie publică, cea din urmă explicată prin art. 204 alin. 1, care precizează că „Autoritatea contractantă are obligaţia de a încheia contractul de achiziţie publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare, pe baza propunerilor tehnice şi financiare cuprinse în respectiva ofertă.” Aşadar, precizează intervenientul, la nivel general, potrivit dispoziţiilor art. 215 din O.U.G. nr. 34/2006, dosarul achiziţiei publice are caracter de document public. În cadrul ordonanţei, aceste dispoziţii sunt plasate după textele care reglementează desemnarea ofertei câştigătoare şi încheierea contractului de achiziţie publică. Intervenientul arată, subliniind locul pe care îl ocupă Capitolul VI - care include art. 215 - în structura O.U.G. 34/2006, că, în fapt, atât sfera de aplicare, cât şi contextul temporal vizat de prevederile care consacră caracterul public al dosarului achiziţiei publice - în sensul clar că publicitatea reglementată de art. 215 nu poate interveni decât exclusiv ulterior semnării contractului de achiziţie publică, şi nicidecum anterior, în etapa evaluării ofertelor. Intervenientul precizează că „sistematizarea O.U.G. 34/2006 şi interpretarea sistematică derivată ne permite să conchidem că, în accepţiunea art. 215, accesul persoanelor la informaţiile din cuprinsul dosarului achiziţiei publice nu poate fi decât ulterior semnării contractului de achiziţie publică, pentru că acest moment este cel avut în vedere de către legiuitor la reglementarea din art. 211 şi 213”. Redând dispoziţiile art. 211 şi art. 213 alin. 1, intervenientul consideră că „este evident şi raţional că, în condiţiile prevăzute de art. 215 al ordonanţei, dreptul de acces la dosarul achiziţiei publice nu poate interveni anterior încheierii contractului de achiziţie publică - pentru că dosarul în discuţie nu se formează decât ulterior atribuirii contractului”. Textele art. 211 şi 213 arată foarte clar că dosarul achiziţiei publice se întocmeşte pentru fiecare contract atribuit - deci încheiat - şi că acest 10

dosar cuprinde inclusiv contractul de achiziţie publică semnat, astfel că, însăşi cronologia derulării etapelor procedurii de atribuire este cea care infirmă posibilitatea accesului la dosarul achiziţiei publice la un moment anterior încheierii contractului de achiziţie publică şi întocmirii efective a dosarului - respectiv la momentul formulării solicitării de către contestator. În susţinere, se invocă şi dispoziţiile art. 11¹ din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, care prevăd că „Orice autoritate contractantă, astfel cum este definită prin lege, are obligaţia să pună la dispoziţia persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziţii publice”, text care menţionează explicit punerea la dispoziţie a contractului de achiziţie publică, ori în speţă contractul nici nu a fost încă încheiat şi, prin corelare cu art. 211 şi 213 ale O.U.G. nr. 34/2006, dosarul achiziţiei publice nu a fost încă întocmit. Aşadar, este adevărat că dosarul achiziţiei publice are caracter de document public, dar, acest dosar se întocmeşte doar după finalizarea procedurii de atribuire, iar cererea de acces, în opinia intervenientului, trebuie formulată către C.N.S.C. şi nu către autoritatea contractantă. Pe de altă parte, intervenientul invocă şi dispoziţiile art. 74 alin. 1 din H.G. nr. 925/2006. Referitor la posibilitatea de consultare a dosarului achiziţiei publice anterior încheierii contractului, prevăzută de dispoziţiile art. 274 alin. 4 din O.U.G. nr. 34/2006 („La cerere, contestatorul are acces la dosarul achiziţiei publice depus la Consiliu"), este cert, susţine intervenientul, că aceasta e condiţionată de formularea prealabilă a unei contestaţii, de unde rezultă, evident, calitatea de contestator şi dreptul corelativ de a solicita accesul la dosarul depus la C.N.S.C. Oyl Company, precizează intervenientul, a pretins autorităţii contractante remiterea dosarului achiziţiei fără să fi iniţiat, anterior, o contestaţie în baza dispoziţiilor art. 255 şi următoarele din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că, în absenţa calităţii de contestator a acestuia, răspunsul autorităţii contractante este pe deplin justificat, câtă vreme, în cadrul stabilit de art. 274 alin. 4, cererea de acces la dosar se adresează C.N.S.C. şi nu autorităţii. În continuare, se prezintă argumente cu privire la respingerea cererii de suspendare a procedurii de atribuire, formulată de către contestator în temeiul dispoziţiilor art. 283 din O.U.G. nr. 34/2006.  În considerarea dispoziţiilor art. 269 din O.U.G. nr.34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul a solicitat părţilor, prin adresele nr. şi nr. din , să se pronunţe cu privire la următoarele excepţiile: nedovedirea contestaţiei, a lipsei de interes, precum şi inadmisibilitatea contestaţiei, invocate de SC SRL, prin cererea de intervenţie. Prin adresa nr. , înregistrată la C.N.S.C. cu nr. , SC SRL a depus „Punct de vedere”, prin care a solicitat respingerea cererii de intervenţie 11

depusă de către SC SRL şi admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată. În continuare, contestatorul răspunde, punctual, cu privire la excepţiile invocate de SC SRL: Referitor la excepţia nedovedirii contestaţiei, contestatorul precizează: Deşi în cererea de intervenţie formulată, SC SRL invocă pe cale de excepţie, presupusa „nedovedire" a contestaţiei formulate, arată contestatorul, în realitate, această presupusă „nedovedire" nu este o veritabilă excepţie, dispoziţiile legale nereglementând o astfel de excepţie, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, aceasta nu se regăseşte menţionată nici în doctrina juridică şi, cu atât mai puţin, în practica instanţelor judecătoreşti. În realitate, arată contestatorul, prin excepţia „nedovedirii" intervenienta invocă apărări pe fondul cauzei, mai exact faptul că afirmaţiile nu s-ar confirma prin probe concludente, apărare care, dacă prin absurd ar fi admisă de C.N.S.C., după cum se arată, ar duce la respingerea contestaţiei, ca nefondată şi, în niciun caz, ca „nedovedită". Faţă de această apărare, contestatorul precizează că a promovat contestaţia înregistrată la C.N.S.C. sub nr. motivat de faptul că autoritatea contractantă a refuzat prin adresa nr. , accesul reprezentanţilor săi la dosarul achiziţiei. În condiţiile date, arată contestatorul, nu înţelege cum poate susţine intervenienta că nu este dovedită contestaţia, atâta vreme cât însăşi adresa autorităţii contractante ce cuprinde refuzul reflectă, fără putinţă de tăgadă, încălcarea flagrantă a legii. Pe de altă parte, contestatorul precizează că singurul în măsură a aprecia asupra existenţei mijloacelor de probă prin care este dovedită contestaţia sa, este C.N.S.C. , şi în niciun caz intervenienta SC SRL. În dovedirea „excepţiei", după cum se arată, intervenientul invocă faptul că formularea şi motivarea contestaţiei ar fi independente de studiul dosarului de către contestator, considerând că „succesiunea logică" ar fi formularea contestaţiei înainte de studierea dosarului de achiziţie şi nu după acest moment, cu toate că prevederile art. 6 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 544/2001 şi art. 31 alin. 1 - Dreptul la Informaţie din Constituţia României, dar şi prevederile O.U.G. nr. 34/2006, permit studierea dosarului de achiziţie înainte de formularea oricărei contestaţii. Mai mult decât atât, comportamentul autorităţii contractante, în opinia sa, încălcă principiul transparenţei în achiziţiile publice ce constituie un veritabil instrument de control, o garanţie a utilizării eficiente şi legale a resurselor financiare publice, a cărui aplicare consolidează procesul de achiziţie publică şi asigură atingerea scopului procesului în deplină legalitate. 12

Or, susţine contestatorul, autoritatea contractantă a încălcat dispoziţiile legale, astfel că, în opinia sa, „se impune cenzurarea acestui comportament ilicit, de către C.N.S.C.”. Referitor la excepţia lipsei de interes, contestatorul precizează următoarele: Raportat la prevederile art. 255 alin. 1 coroborat cu alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, rezultă, susţine contestatorul, „ipso facto", că persoana care formulează o contestaţie, deci care se consideră vătămată, trebuie să îndeplinească cumulativ două condiţii şi anume: are sau a avut un interes legitim în legătură cu procedura de atribuire şi a suferit, suferă sau riscă să sufere vreun prejudiciu urmare a actului autorităţii contractante. Astfel, arată contestatorul, interesul este folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii de soluţionare a contestaţiei. Aşadar, precizează în continuare, pentru a justifica prezenta contestaţie, interesul trebuie, la rândul său, să îndeplinească cumulativ anumite condiţii astfel că trebuie să fie legitim, să fie personal şi direct, adică folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii de soluţionare a contestaţiilor să aparţină celui care recurge la formularea contestaţiei şi să fie născut şi actual, deci să existe în momentul în care este formulată contestaţia, deoarece rolul Consiliului este de a soluţiona litigii deja născute. Mai mult, în literatura de specialitate se precizează, după cum se arată, că interesul este actual, în sensul că, dacă cel interesat nu ar recurge la acţiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu. Astfel, rezultă că numai în situaţia în care un interes eventual ca şi un interes care a trecut, a fost depăşit, nu poate fi luat în considerare. Ori, contestatorul susţine că are interes în promovarea contestaţiei, deoarece are posibilitatea să obţină contractul în cauză - motiv pentru care îi serveşte interesul personal şi direct, născut şi actual, accesul la dosarul achiziţiei publice pe care l-a solicitat şi care nu i s-a permis Argumentul potrivit căruia, prin accesul său la dosarul achiziţiei publice, avea posibilitatea de a critica, spre exemplu, oferta câştigătoare sau aspecte de ordin procedural ale autorităţii contractante, în opinia sa, dau posibilitatea de a participa în continuare la procedură ca urmare a reluării acesteia, tocmai pentru că interesul verificat în cauză poate fi raportat la un eveniment viitor şi incert, ci nu doar la procedura actuală în care a participat şi în legătură cu care interesul său este născut şi actual. Mai mult, arată contestatorul, oferta sa a fost declarată admisibilă dar necâştigătoare, situându-se pe locul 2, iar oferta intervenientului a fost clasată pe locul 1. 13

În prezenta procedură, arată contestatorul, se verifică dacă măsurile adoptate de autoritatea contractantă sunt de natură să-l prejudicieze. Ori, dacă oferta sa nu a fost înlăturată, orice contestaţie a sa faţă de alte măsuri ale autorităţii contractante satisfac un interes, în sensul că-i aduc un folos practic, respectiv criticarea comunicării privind rezultatul procedurii. Contestatorul consideră că ar fi fost lipsită de interes contestaţia în cauză, în condiţiile în care recunoaşterea dreptului său privind accesul la dosarul achiziţiei publice, prin comunicarea în scris a acceptului autorităţii contractante, la cererea nr. referitoare la accesul la documentele de interes public aferente procedurii, nu ar obţine niciun folos material şi direct, însă, astfel cum s-a motivat în cuprinsul contestaţiei, în situaţia în care i se permitea accesul la dosarul achiziţiei, avea „posibilitatea de a critica comunicarea procedurii şi posibilitatea de atribuire a contractului (oferta clasându-se pe locul 2 fiind declarată admisibilă). Referitor la excepţia inadmisibilităţii, contestatorul solicită respingerea acesteia, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 270 alin. 1 lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006: „Contestaţia se formulează în scris şi trebuie să conţină următoarele elemente: e) motivarea în fapt şi în drept a cererii; f) mijloace de probă pe care se sprijină contestaţia", iar, din conţinuţul contestaţiei, rezultă că a formulat, punctual, critici cu privire cele solicitate în cuprinsul contestaţiei şi că a depus mijloace de probă, sens în care solicită respingerea excepţiei. Cu privire la solicitarea privind suspendarea procedurii de atribuire, contestatorul arată că renunţă la acest capăt de cerere din contestaţie. În ceea ce priveşte fondul cererii de intervenţie, contestatorul apreciază că este o cerere accesorie în interesul autorităţii contractante şi deşi în conformitate cu practica C.N.S.C. probabil va fi admisă în principiu, pe fond solicită respingerea acesteia, având în vedere considerentele din conţinutul contestaţiei, dar şi următoarele: Referitor la susţinerea intervenientului: „Contestaţia nu reprezintă absolut nici un beneficiu şi nicio utilitate pentru iniţiatorul ei, întrucât, evident, în absenţa unor critici fundamentate privind oferta Strabag, clasamentul valoric al ofertelor ar rămâne nemodificat, iar contestatorul nu ar putea să acceadă de pe poziţia a 2 - a pe prima poziţie a clasamentului”, contestatorul solicită a nu se reţine, întrucât, în conformitate cu punctul 5 al contestaţiei, a solicitat „obligarea autorităţii contractante de a stabili un nou termen de depunere a unei eventuale contestaţii a subscrisei în urma soluţionării prezentei”, astfel că „intenţia subscrisei este foarte clară în sensul contestării comunicării rezultatului procedurii şi a ofertei clasate pe locul 1 ca urmare a studierii dosarului achiziţiei publice”. 14

Mai mult, arată contestatorul, astfel cum şi intervenientul recunoaşte, „Consiliul fiind organ administrativ- jurisdicţional, iar nu birou de informare publică asupra conţinutului ofertelor la licitaţii, ... nu putea să uzeze de dreptul acesteia de a studia documentele aflate în dosarul achiziţiei înaintat de către autoritatea contractantă doar pentru că doreşte să le studieze în vederea identificării de posibile motive de contestare”. În concluzie, susţine contestatorul, „nu aveam cum a critica comunicarea rezultatului procedurii sau oferta declarată câştigătoare fără a avea acces la dosarul achiziţiei, mai ales că, în conformitate cu prevederile ordonanţei de urgenţă nr.34/2006, nu este permisă completarea contestaţiei decât în situaţia prevăzută de art. 270 alin.(2) ale cadrului legal antemenţionat.” Or, în speţă, precizează contestatorul, nu este cazul. Considerând că toate aspectele prezentate constituie suficiente argumente şi dovezi în soluţionarea cauzei, contestatorul solicită respingerea cererii de intervenţie, ca nefondată (nedovedită), şi admiterea contestaţiei, astfel cum aceasta a fost formulată. În drept, se invocă dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006 şi „prevederile documentaţiei de atribuire invocate în conţinut”. În probaţiune, înscrisuri. Cu adresa nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr , PRIMĂRIA MUNICIPIULUI a răspuns solicitării Consiliului, învederând următoarele: - în data de , arată autoritatea contactantă, a transmis prin fax, contestatorului, adresa prin care i-a comunicat rezultatul procedurii, oferta acestuia fiind admisibilă, dar cu o propunere financiară mai mare decât oferta desemnată câştigătoare, SC SRL. - ca urmare a comunicării rezultatului procedurii, se arată, prin adresa nr , contestatorul a solicitat accesul la dosarul achiziţiei publice. Autoritatea contractantă precizează că, prin răspunsul la solicitarea nr. , nu a refuzat accesul contestatorului la dosarul achiziţiei, ci doar a precizat care sunt documentele legale la care poate avea acces, menţionând că doar documentele privind oferta tehnico-financlară a operatorului economic declarat câştigător al procedurii de atribuire pot fi făcute publice în condiţiile Legii nr. 544/2001, şi numai după ce acestea devin parte a dosarului achiziţiei publice întocmit de către autoritatea contractantă, respectiv după încheierea contractului. Astfel, având în vedere prevederile art. 256² alin. 1, arată autoritatea contractantă, în contestaţia depusă, SC SRL nu solicită anularea comunicării rezultatului procedurii, respectiv adresa nr. sau a unui alt act al autorităţii contractante pe care l-ar considera nelegal legat de evaluarea ofertei sale, ci faptul că nu i s-a permis accesul la dosarul achiziţiei publice. Contestatia, susţine autoritatea, nu se bazează pe fapte şi dovezi privind încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice, privind evaluarea 15

incorectă a ofertei contestatorului, acesta solicitând acces la dosarul achiziţiei publice pentru a studia diverse acte în vederea formulării unei alte contestaţii („obligarea autorităţii contractante de a stabili un nou termen de depunere a unei eventuale contestaţii a subscrisei în urma soluţionării prezentei") - evaluarea ofertelor este în sarcina comisiei de evaluare, ceilalţi ofertanţi neavând niciun rol în acest sens. Se arată că oferta depusă de SC SRL, declarată câştigătoare, are caracter confidenţial (pag. din propunerea tehnică), în conformitate cu prevederile art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006, propunerea tehnică - integral, inclusiv clarificările ulterioare aferente propunerii tehnice şi propunerea financiară - integral, inclusiv clarificările ulterioare aferente propunerii financiare, au caracter confidenţial, pentru a nu prejudicia interesele legitime în ceea ce priveşte secretul comercial şi dreptul de proprietate intelectuală, anexîndu-se Declaraţie privind partea/părţile din propunerea tehnică şi financiară care au caracter confidenţial - pag. 552 din propunerea tehnică. Prin urmare, autoritatea consideră că este neîntemeiată contestaţia depusă de SC SRL, iar cerinţele privind: „1. anularea comunicării, respectiv adresa nr. privind accesul la dosarul achiziţiei publice; 2. Obligarea autorităţii contractante la recunoaşterea dreptului privind accesul la dosarul achiziţiei publice. 3. obligarea autorităţii contractahte de a comunica în scris acceptul său, la cererea nr , referitoare la accesul reprezentanţilor SC SRL, la documentele de interes public aferente acestei proceduri; 4. obligarea autorităţii contractante de a stabili un nou termen de depunere a unei eventuale contestaţii în urma soluţionării prezentei” sunt inadmisibile. În concluzie, autoritatea contractantă susţine că este nefondată contestaţia depusă de către contestatorul SRL şi solicită respingerea acesteia, pentru a permite atribuirea contractului de achiziţie publică, ţinând cont de aspectele anterior menţionate, şi având în vedere următoarele: - contestatorul nu solicita anularea comunicării rezultatului procedurii, respectiv adresa nr. sau a unui alt act al autorităţii contractante pe care l-ar considera nelegal legat de evaluarea ofertei sale, ci faptul că nu i s-a permis accesul la dosarul achiziţiei publice; - nu există niciun prejudiciu creat contestatorului, oferta acestuia fiind admisibilă, dar cu o propunere financiară mai mare decât cea a ofertantului desemnat câştigător - oferta SC SRL, în opinia sa, fiind legal desemnată câştigătoare; - propunerea tehnică şi financiară ale ofertantului declarat câştigător au caracter confidenţial (ofertantul a înţeles să-şi apere interesele legitime 16

în ceea ce priveşte secretul comercial şi dreptul de proprietate intelectuală conform art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006), cât şi prevederile O.U.G. nr. 34/2006 şi ale Hotărârii nr. 925/2006; - prin admiterea contestaţiei în cauză, clasamentul nu s-ar modifica, contestatorul rămânând, în continuare, pe locul 2, în urma aplicării criteriului de atribuire. Concluzionează precizând că este nefondată contestaţia depusă de către SC SRL şi solicită respingerea acesteia. Consiliul determină, analizând conţinutul cererii de intervenţie depusă de către SC SRL, că respectivul operator economic urmăreşte aceeaşi finalitate ca şi autoritatea contractantă, respectiv respingerea contestaţiei cu consecinţa menţinerii actelor atacate. Prin urmare, va califica respectivul înscris ca fiind o cerere de intervenţie accesorie în sprijinul autorităţii contractante. În acest sens, relevante sunt dispoziţiile art. 61 C. proc. civ., care statuează că oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta, şi accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi. Constatând că SC SRL justifică un interes în promovarea cererii de intervenţie voluntară accesorie, deoarece oferta depusă de aceasta a fost desemnată câştigătoare, fiind, astfel, interesată de menţinerea rezultatului procedurii de atribuire, Consiliul va admite, în principiu, respectiva cerere. În temeiul dispoziţiilor art. 278 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul va analiza, mai întâi, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei depusă de către SC SRL, invocată de către intervenientul SC SRL. Reţine Consiliul că, după ce a primit comunicarea privind rezultatul procedurii de atribuire nr. , din care a luat cunoştinţă despre faptul că oferta sa s-a clasat pe locul al II-lea, SC SRL a formulat o cerere către autoritatea contractantă (nr. ), prin care a solicitat “accesul la dosarul achiziţiei publice”. Cu adresa nr. , autoritatea contractantă a răspuns şi, invocând dispoziţiile art. 211, art. 213 alin. 1, art. 215 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, art. 95 alin. 1 din H.G. nr. 925/2006 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 111 din Legea nr. 544/2001, a concluzionat că “doar documentele privind oferta tehnico-financiară a operatorului economic declarat câştigătoar al procedurii de atribuire pot fi făcute publice în condiţiile Legii nr. 544/2001, actualizată şi numai după ce acestea devin parte a dosarului achiziţiei publice întocmit de către autoritatea contractantă, respective după încheierea contractului”. 17

Consiliul constată că, în fapt, contestatorul nu a formulat contestaţie referitoare la rezultatul procedurii de atribuire, respectiv cu privire la declararea ofertei sale ca fiind necâştigătoare, care ar fi putut constitui factorul vătămător, în sesul în care reglementează dispoziţiile art. 255 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care se consideră că, în mod firesc, interesul acestuia era declararea ofertei pe care a depus-o drept câştigătoare şi, pe cale de consecinţă, adjudecarea contractului. Or, din cele susţinute în cuprinsul contestaţiei, rezultă că SC SRL nu a identificat, la momentul primirii rezultatului procedurii de atribuire, motive pentru formularea unei contestaţii, dovadă fiind că respectivul operator economic nu a atacat, în termenul prevăzut de lege, rezultatul procedurii. Consiliul prezumă că demersul întreprins faţă de autoritatea contractantă, de către SC SRL, a avut ca scop depistarea, eventual, a unor motive care să susţină depunerea unei contestaţii, ca urmare a studierii documentelor aflate la dosarul achiziţiei publice, dar pot exista şi alte raţiuni pentru care să se fi formulat solicitarea. Prezintă relevanţă faptul că atât adresa nr. , transmisă de către SC SRL autorităţii contractante, cât şi răspunsul acesteia, înregistrat cu nr. , referitor la accesul la dosarul achiziţiei publice, care este atacat cu prezenta contestaţie, sunt reglementate de Legea nr. 544/2001, cu modificările ulterioare. Astfel, în prezenta cauză, dacă SC SRL considera că, prin amânarea permiterii accesului la dosarul achiziţiei publice, autoritatea contractantă a încălcat normele legale aplicabile, respectiv pe cele ale Legii nr. 544/2001 cu modificările ulterioare, avea deschisă calea plângerii la secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum prevăd, expres, dispoziţiile art. 22 (1) din respectiva Lege: “În cazul în care o persoană se considera vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a carei raza teritoriala domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevăzut la art. 7. (2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică sa furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi sa plateasca daune morale şi/sau patrimoniale”. Prin urmare, corespondenţa purtată de către părţi în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 cu modificările ulterioare, nu poate face obiectul controlului de legalitate al Consiliului, care, potrivit dispoziţiilor art. 266 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, “este competent să soluţioneze contestaţiile cu privire la procedura de atribuire (...)”, or, prin contestaţia în analiză se invocă 18

nerespectarea, de către autoritatea contractantă a unor drepturi statuate de Legea nr. 544/2001. În sensul celor de mai sus, Consiliul se raportează la dispoziţiile art. 255 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd: “Orice persoană care se consideră vătămată într- un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, poate solicita, prin contestaţie, anularea actului, obligarea autorităţii de a emite un act (...)”, determinând că în cauza dedusă judecăţii nu se identifică încălcări ale O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, ci, eventual, încălcări ale Legii nr. 544/2001 consolidată, privind liberul acces la informaţii cu caracter public, ceea ce dă un caracter inadmisibil contestaţiei. Mai mult decât atât, în lipsa unei contestaţii împotriva rezulatului procedurii de atribuire, Consiliul nu poate determina cu certitudine care a fost intereseul care a stat la baza demersului SC SRL privind accesul la documentele dosarului achiziţiei publice, simplele afirmaţii din cuprinsul contestaţiei neputând fi reţinute ca o justificare temeinică a acestuia. În situaţia în care ofertantul în cauză ar fi depus contestaţie, considerându-se vătămat de rezultatul procedurii de atribuire, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. 4 din ordonanţa de urgenţă acesta ar fi avut acces la dosarul achiziţiei publice depus la Consiliu, şi, de asemenea, ar fi avut dreptul de a depune concluzii scrise, potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. 6 din acelaşi act normativ. Consiliul constată că dacă ar da curs cererii contestatorului şi ar obliga autoritatea contractantă să-i pună acestuia la dispoziţie dosarul achiziţiei publice, soluţia nu ar profita respectivului operator economic, în sensul normelor care reglementează materia achiziţiilor publice, deoarece acesta este decăzut de mult din dreptul de a mai contesta rezultatul procedurii. Prin urmare, şi prin finalitatea urmărită, respectiv aceea de prorogare a datei de depunere a contestaţiei, formulată explicit printr-un capăt de cerere, contestaţia este inadmisibilă, dispoziţiile art. 256² alin. 1 din ordonanţa de urgenţă, reglemenând după cum urmează: „Persoana vătămată poate sesiza Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în vederea anulării actului şi/sau recunoaşterii dreptului pretins ori a interesului legitim în termen de: a) 5 zile începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, despre un act al autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fíe atribuit, estimată conform prevederilor art. 23 şi ale cap. II secţiunea a 2-a. este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2)”. 19

Actul vătămător pentru contestator, din perspectiva ordonanţei de urgenţă şi a interesului faţă de procedura de atribuire, ar fi, aşa cum s-a arătat, comunicarea privind rezultatul procedurii de atribuire, prin care oferta sa a fost declarată necâştigătoare, despre care SC SRL a luat cunoştinţă în data de , termenul pentru contestarea rezultatului procedurii încheindu-se în data de , fără putinţă de a stabili altfel, acesta fiind un termen legal imperativ şi absolut. Astfel, Consiliul nu poate proroga momentul de la care începe să curgă respectivul termen şi nicio altă instanţă, aşa cum încearcă contestatorul să obţină, având în vedere că “termenul de procedura” este definit ca fiind intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie îndeplinit sau, dupa caz, oprit să se săvârşească un anumit act de procedură, nerespectarea unui termen procedural fiind sancţionată cu decaderea. Pentru toate acestea, în temeiul dispoziţiilor art. 278 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei depusă de către SC SRL, invocată de către intervenientul SC SRL, contestaţie pe care urmează să o respingă, ca inadmisibilă. Fără pronunţare asupra celorlalte excepţii invocate de către SC SRL şi pe fondul cauzei. Faţă de cele de mai sus, admite cererea de intervenţie accesorie în interesul autorităţii contractante, formulată de către SC SRL. Decizia este obligatorie, în conformitate cu prevederile art. 280 alin. 3 din ordonanţa de urgenţă. PREŞEDINTE COMPLET,

MEMBRU, MEMBRU,

Redactată in exemplare originale, conţine pagini. 20