Decizie CNSC BO2017_5429

CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR C. N. S. C. Str. Stavropoleos nr. 6, Sector 3, Bucureşti, România, CP 030084, CIF 20329980 Tel. +4 021 3104641 Fax. +4 021 3104642; +4 021 8900745, www.cnsc.ro În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, Consiliul adoptă următoarea DECIZIE Nr........../........./......... Data: ......... Prin contestaţia nr. ........./........., înregistrată la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor cu nr. ........./........., depusă de ......... SRL, cu sediul în municipiul ........., ..., ........., având Cod Unic de Înregistrare ......... și număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului ........., reprezentată legal prin administrator ..., privind procedura simplificată într-o singură etapă, online, pentru atribuirea contractului de achiziție publică de furnizare având ca obiect ”.........” – lot 1 ”Desktop”, cod CPV 30213300-8, organizată de ........., cu sediul în municipiul ........., .., județul ........., în calitate de autoritate contractantă, contestatorul a solicitat: - eliminarea specificațiilor nelegale din caietul de sarcini și în același timp obligarea autorității contractante la anularea procedurii de atribuire aferentă lotului 1 având în vedere că aceasta nu poate lua nicio altă măsură de remediere sau măsura ar afecta principiile prevăzute de legislația în materia achizițiilor publice; - obligarea autorității contractante la plata cheltuielilor efectuate pentru soluționarea contestației.

CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR, asupra cauzei de faţă, constată următoarele: Consiliul a fost legal sesizat şi este competent, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, să soluționeze contestația de față, prin care ......... SRL reclamă conținutul caietului de sarcini, apreciindu-l nelegal, din considerentele expuse, pe larg, în cele ce urmează. 1/18

În fapt, contestatorul precizează că documentația de atribuire aferentă procedurii în cauză conține o serie de cerințe de natură a discrimina ofertanții și de a favoriza doar anumiți operatori economici. În acest sens, contestatorul arată că în cuprinsul caietului de sarcini, paginile 3 și 4, apar următoarele specificații pe care le consideră drept nelegale: - carcasă/sursă de alimentare: același brand cu placa de bază; - mouse: fabricat sub același nume cu sistemul de calcul; - tastatură: fabricată sub același nume cu sistemul de calcul; - garanție: confirmată de producătorul echipamentului prin declarație în original adresată către autoritatea contractantă pentru echipamentele oferite la prezenta procedură de achiziție; - notă: unitatea centrală, placa de bază, tastatura și mouse-ul să fie de la același producător, iar pentru evitarea oricăror falsuri acestea să fie inscripționate industrial cu sigla producătorului. Contestatorul precizează că cerințele care fac referire la specificațiile nelegale sunt discriminatorii, restrictive, nu reprezintă o caracteristică tehnică a produselor și nu se referă la un standard, omologare sau reglementare tehnică aplicabile produselor. Faptul că există mai mulți ofertanți care produc toate reperele unui calculator desktop (companiile internaționale) nu poate fi un motiv de obligare a tuturor ofertanților de calculatoare desktop să producă pe plan intern aceste repere (monitoare, tastaturi, mouse). Autoritatea contractantă restricționează accesul la procedură al unor operatori economici care nu au toate reperele produse sub același brand. Cerințele specificații nelegale constituie un obstacol pentru firmele românești și direcționează procedura de achiziție publică către un anumit tip de produse ori producători internaționali. De asemenea, cerințele specificații nelegale nu reprezintă în fapt o specificație tehnică sau funcțională pentru produsele solicitate, în sensul art. 156 din Legea nr. 98/2016. Contestatorul apreciază că unicul rezultat prin menținerea acestor specificații de către autoritatea contractantă, este îngrădirea liberei concurențe respectiv afectarea eficienței cheltuirii fondurilor alocate. Pe scurt, concluzia ce poate fi trasă este că autoritatea contractantă a specificat cerințele în discuție specificații nelegale doar cu scopul de a exclude accesul la procedură al anumitor operatori economici, respectiv cei care furnizează în mod legal pe piața de profil calculatoare desktop ale căror componente provin de la mai mulți producători. În atare context, cerințele specificații nelegale se vădesc a fi discreționare și nelegale, aducând atingere prevederilor art. 155 alin. (6) din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora specificațiile tehnice trebuie să permită oricărui ofertant accesul egal la procedura de atribuire și nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrângă concurența între operatorii economici. Raportat la nevoile sale, autoritatea contractantă este singura în măsură să decidă asupra acestora și asupra modalității de satisfacere a lor, însă această decizie nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate, de natură a restrânge concurența între agenții economici, întrucât s-ar aduce atingere principiilor care stau la baza 2

atribuirii contractului de achiziție publică - nediscriminarea și tratamentul egal. Contestatorul arată că scopul noii legislații privind achizițiile publice este de promovare a concurenței între operatorii economici, inclusiv prin eliminarea obstacolelor nejustificate, cum sunt cerințele specificații nelegale, în cauza de față. Este restrâns în acest fel numărul operatorilor economici care pot participa la procedură. Din perspectiva Legii nr. 98/2016 și HG nr. 395/2016, prin nediscriminare se înțelege asigurarea condițiilor de manifestare a concurenței reale pentru ca oricare operator economic, indiferent de naționalitate, să poată participa la procedura de atribuire și să aibă șansa de a deveni contractant, iar prin tratament egal se înțelege stabilirea și aplicarea, oricând pe parcursul procedurii de atribuire, de reguli, cerințe și criterii identice pentru toți operatorii economici, astfel încât aceștia să beneficieze de șanse egale de a deveni contractanți. De asemenea, contestatorul arată că specificațiile tehnice trebuie să permită oricărui ofertant accesul egal la procedura de atribuire și nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrângă concurența între operatorii economici, iar neacceptarea de echipamente conforme necesităților autorității, însă cu branduri diferite sau chiar fără un asemenea brand, reprezintă în mod evident un obstacol nejustificat, în cauza de față. Specificațiile tehnice stabilite de achizitorii publici trebuie să permită exercitarea concurenței în domeniul achizițiilor publice. În acest scop, trebuie să fie posibilă prezentarea unor oferte care să reflecte diversitatea de soluții tehnice. Prin urmare, pe de o parte, specificațiile tehnice trebuie să poată fi stabilite în termeni de performanță și cerințe funcționale și, pe de altă parte, în cazul în care se face trimitere la standardul european - sau, dacă un astfel de standard nu există, la standardul național - autoritățile contractante trebuie să ia în considerare și ofertele bazate pe alte soluții echivalente. Dacă produsele sunt conforme standardelor europene specifice, aspect demonstrat în condițiile art. 156 din Legea nr. 98/2016, autoritatea contractantă nu poate respinge oferta pe considerente ce țin de o anumită inscripționare a lor, mai cu seamă dacă ele asigură performanțe egale sau superioare celor inscripționate și provenind de la un unic producător. Nimic nu exclude ca parametrii calitativi ai produselor ce nu se încadrează în cerințele specificații nelegale ale autorității contractante să îi depășească pe cei ai produselor ce acoperă respectivele cerințe. Cu alte cuvinte, simplul fapt că există o inscripționare a monitorului, a plăcii de bază, a carcasei, a sursei, a tastaturii și a mouse-ului sau că ele sunt produse de același producător, nu este în măsură să garanteze, prin ea însăși, o calitate tehnică superioară a produsului sau o fiabilitate sporită. Până la proba contrară, este posibil ca anumiți furnizori care integrează calculatoare desktop cu elemente provenind de la mai mulți producători (superioare calitativ și tehnologic avansate), să obțină calculatoare desktop ale căror performanțe să le surclaseze pe cele cu inscripția unui unic producător. 3/18

Contestatorul nu înțelege la ce îi servește autorității contractante introducerea cerințelor specificații nelegale, în contextul în care calculatoare desktop neprovenind de la același producător sau cu inscripția unor producători diferiți pe monitor, placă de bază, carcasă, sursă, tastatură și mouse și așa mai departe pot funcționa la fel de bine. La ce îi trebuie autorității contractante produse cu un anumit producător. Specificațiile tehnice din caietul de sarcini trebuie să reflecte o nevoie reală și justificată a autorității contractante, care trebuie acoperită prin respectiva specificație, iar impunerea unor specificații doar de dragul de a supraîncărca paginile caietului de sarcini sau de a îngreuna accesul la licitație al furnizorilor de calculatoare desktop, care înglobează componente IT de la fabricanți diferiți este reprimată de normele în vigoare. În contextul în care conformitatea tehnică și funcționarea calculatoarelor desktop nu este afectată în vreun fel de inscripționarea lor, de orice fel, contestatorul este convins că autoritatea contractantă a urmărit, prin introducerea acestei cerințe nerelevante pentru buna execuție a contractului, să excludă de la procedură anumiți operatori economici, respectiv pe aceia care, deși au produse corespunzătoare funcțional, nu se încadrează în cerințele date. Caracteristicile trebuie introduse cu scopul de a răspunde unei nevoi reale și obiective a autorității, iar nu pentru a face dificilă participarea operatorilor economici la procedură. Contestatorul precizează că autoritatea contractantă nu este abilitată să introducă cerințe tehnice care nu îi servesc la nimic sau care au ca unică menire (nelegală) excluderea participării la licitație a anumitor potențiali ofertanți. La procedura în cauză, dacă s-ar merge pe concepția autorității contractante, ar însemna că aceasta din urmă este liberă să introducă orice fel de cerințe, iar nimeni nu ar avea dreptul să i le cenzureze, chiar dacă sunt aberante sau nu transpun nicio necesitate obiectivă a autorității. De asemenea, contestatorul arată că în actuala legislație a achizițiilor publice sunt enumerate mai multe tipuri de specificații tehnice, între care se încadrează și etichetarea și marcarea, ceea ce nu înseamnă că autoritățile contractante sunt obligate sau abilitate legal să le introducă pe toate în caietul de sarcini, dacă acele specificații nu au nicio influență în îndeplinirea corespunzătoare a contractului. În speță, cum s-a arătat, având sau nu vreo inscripție pe monitor, placă de bază, carcasă, sursă, tastatură și mouse, calculatoarele desktop necesare autorității contractante sunt la fel de funcționale tehnic. Contestatorul se întreabă de ce un calculator desktop cu o unitate centrală fabricată de ... (sau de la alt fabricant) nu ar putea funcționa cu o tastatură ...(sau de la alt fabricant), cu un mouse ... (sau de la alt fabricant), cu un monitor ... (sau de la alt fabricant) indiferent de inscripționarea acestor componente. După cum se cunoaște, compatibilitatea tehnică hardware a componentelor unui calculator desktop nu este dată de denumirea producătorului sau de inscripționarea lor existând standarde în domeniu privind această compatibilitate care 4

dacă sunt respectate, este asigurată compatibilitatea tehnică între componentele calculatorului. De asemenea, contestatorul nu înțelege de unde provine acest drept al autorității contractante de a interzice acceptarea de componente produse de producători diferiți, însă compatibile între ele, în condițiile în care neacceptarea lor pe considerentul că sunt de la producători diferiți reprezintă, în mod evident, un obstacol nejustificat, în cauza de față. Dacă produsele sunt compatibile și, mai mult, au performanțe egale sau superioare, demonstrate în condițiile art. 156 din Legea nr. 98/2016, autoritatea nu poate respinge oferta pe considerente ce țin de o anumită proveniență. Contestatorul solicită Consiliului să rețină dispozițiile art. 155 alin. (1), (2) și (6) din Legea nr. 98/2016 și art. 2 alin. (3) lit. b), alin. (4) și alin. (5) lit. a) și b) din HG nr. 395/2016. Totodată, contestatorul consideră că, dacă ar parcurge strategia de contractare elaborată de autoritatea contractantă, ar constata că nu se regăsesc înscrise, în acest document pregătitor al achiziției, considerentele pentru care, pentru satisfacerea nevoilor autorității contractante, este imperios necesar ca elemente precum monitor, placă de bază, carcasă, sursă, tastatură și mouse trebuie să fie produse de aceeași entitate și trebuie să fie marcate industrial cu sigla producătorului acestora. Cu alte cuvinte, contestatorul nu crede că s-ar regăsi înscrise în strategia de contractare acele considerente de ordin tehnic pentru care elemente precum cele amintite, produse de către entități diferite sau care nu sunt marcate industrial cu sigla producătorului acestora, nu pot funcționa în mod corespunzător astfel încât să aibă ca finalitate satisfacerea nevoilor autorității contractante. Având în vedere că autoritatea contractantă a înțeles să insereze o astfel de condiție în caietul de sarcini, fără o motivare temeinică și legală, contestatorul consideră că aceasta a creat premisele încălcării, atât a dispozițiilor art. 155 alin. (6) din Legea nr. 98/2016, cât și a principiilor tratamentului egal și proporționalității, consacrate la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, condiția în analiză fiind restrictivă. Asupra cerinței ca elementele (monitor, placă de bază, carcasă, sursă, tastatură, mouse) să aibă același producător, contestatorul arată că sunt relevante și interpretările Curții Apel ........., Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, din decizia civilă nr. 2613/31.03.2014 și decizia civilă nr. 604/13.02.2012. Pe de altă parte, în ceea ce privește cerința din caietul de sarcini ”garanție: confirmată de producătorul echipamentului prin declarație în original adresată către autoritatea contractantă pentru echipamentele oferite la prezenta procedură de achiziție”, contestatorul menționează că, clauzele contractuale între care și garanția produselor, sunt asumate de către cele două părți semnatare, ofertant și autoritate contractantă, conform principiului relativității efectelor contractului, potrivit art. 1280 Cod Civil. Producătorul este un terț față de contract, nu poate deveni parte la contractul de achiziție, neputându-și asuma obligații, cum este cea de a asigura garanția/service-ul produselor. Garanția este o obligație contractuală asumată de ofertant față de autoritatea contractantă, astfel 5/18

că în perioada de garanție acesta va răspunde pentru situația în care echipamentele nu corespund sau pentru alte motive, în funcție de clauzele contractuale specificate. În condițiile în care ofertantul este cel care trebuie să-și asume toate obligațiile stabilite prin ofertă și prin contract, autoritatea contractantă nu-i poate impune ofertantului ca producătorul să îi ofere declarații în original ori certificate în original ori autorizații în original pentru confirmarea garanției și a serviciilor de livrare. Propunerea tehnică face parte din oferta operatorului economic ce participă la procedură și poate, conform art. 1188 Cod Civil, să exprime doar intenția sa de a contracta și de a-și asuma obligațiile pe care le presupune contractul de achiziție publică, inclusiv obligațiile de garanție. Propunerea tehnică a unui ofertant nu poate angaja din punct de vedere juridic producătorul produsului, însă din moment ce ofertantul se obligă prin ofertă să acorde garanția produselor livrate, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile și contractul de achiziție publică, autoritatea contractantă nu are niciun motiv să solicite garanții suplimentare de la producător de tip autorizație în original de livrare și service emisă de producător, care are ca efect doar restricționarea accesului la procedura de atribuire, încălcând legislația în domeniu. Garanția este o declarație civilă a operatorului economic prin care acesta își asumă răspunderea civilă pentru lipsa de conformitate a produselor și serviciilor pe care le furnizează. Mai mult decât atât, furnizorul garantează că produsele furnizate prin contract sunt noi, nefolosite și încorporează toate îmbunătățirile recente în proiectare și structura materialelor. De asemenea, furnizorul garantează că toate produsele furnizate prin contract nu vor avea niciun defect ca urmare a proiectului, materialelor sau manoperei ori oricărei alte acțiuni sau omisiuni a furnizorului și că acestea vor funcționa în condiții normale de funcționare. Totodată, furnizorul va răspunde de calitatea produselor livrate în termenul de garanție. Perioada de garanție acordată produselor rezultă din certificatele de garanție care vor însoți produsele livrate și curge de la data recepției acestora. Produsele care înlocuiesc produsele defecte în timpul perioadei de garanție, beneficiază de o nouă perioadă de garanție care curge de la data înlocuirii produsului. Referitor la elementele pe care trebuie să le conțină un asemenea document privind garanția, acestea sunt prevăzute la cap. VI - Garanții din Legea 449/2003 art. 20. De asemenea, contestatorul arată că cerința ”garanție: confirmată de producătorul echipamentului prin declarație în original adresată către autoritatea contractantă pentru echipamentele oferite la prezenta procedură de achiziție” este și de natură să distorsioneze concurența în condițiile în care, pe de o parte producătorul poate fi participant în cadrul procedurii de atribuire fiind astfel în concurență cu orice furnizor de produse (având avantajul acordării acestei autorizări de livrare și de garanție pentru produsele sale) iar pe de altă parte producătorul poate discrimina furnizorii produselor sale prin acordarea sau nu a respectivei autorizări. În condițiile în care ofertantul este cel care trebuie să-și asume toate obligațiile stabilite prin ofertă și prin contract, autoritatea contractantă nu-i poate impune producătorului sau reprezentanței în 6

România a acestuia ca garanția să fie limitată de producător printr-un document. De altfel, cerința nu asigură corelația între necesitatea obiectivă a autorității contractante, obiectul contractului de achiziție publică și cerințele formulate în contextul aplicării procedurii de atribuire - necesitatea autorității contractante este de a i se asigura garanția produselor conform contract de achiziție, nu de a accesa autorizare de livrare și de service de la producător ori de la reprezentanța producătorului în România. Relația ofertantului cu producătorul, care, la rândul său, răspunde de calitatea produselor sale, reprezintă o problemă a ofertantului, izvorâtă din propriul contract de furnizare cu producătorul, contract care nu poate conduce la obligații ale producătorului către autoritate, în condițiile în care contractele produc efecte și creează drepturi și obligații doar în sarcina părților. Conținutul caietului de sarcini este alcătuit, în mod exclusiv, din informații de ordin tehnic, aferente echipamentelor care urmează a fi achiziționate. Din această perspectivă, contestatorul solicită Consiliului să constate că mențiunile cu privire la ”garanție: confirmată de producătorul echipamentului prin declarație în original adresată către autoritatea contractantă pentru echipamentele oferite la prezenta procedură de achiziție”, din cadrul caietului de sarcini, nu au caracter de specificații tehnice, deoarece, pe de-o parte, nu reprezintă "caracteristici referitoare la nivelul calitativ, tehnic și de performanță" iar, pe de altă parte, impun o obligație în sarcina unei alte persoane, care nu are niciun fel de calitate în procedura de atribuire în cauză. Mai mult, contestatorul reiterează că producătorii pot participa ei înșiși la procedură, or solicitarea unei autorizări din partea acestora are rolul de a restricționa participarea la procedura de atribuire. Altfel spus, obligația referitoare la garanție incumbă, în mod exclusiv, ofertantului desemnat câștigător și nu unei alte persoane care nu are nici măcar calitatea de asociat sau subcontractant. Specificația tehnică în discuție trebuie să cuprindă obligații exclusiv în sarcina ofertantului și nu a unui terț neangajat în procedură. Contestatorul susține că niciunde în paragrafele draftului de contract regăsit în documentația de atribuire din SEAP, nu apare sintagma "producător" ci furnizor, aceasta datorită faptului că contractele de achiziție publică produc efecte și creează drepturi și obligații doar în sarcina părților, furnizor și autoritate contractantă. Totodată, contestatorul consideră această specificație ”garanție: confirmată de producătorul echipamentului prin declarație în original adresată către autoritatea contractantă pentru echipamentele oferite la prezenta procedură de achiziție” drept nelegală raportat la prevederile art. 2 alin. (2) privind principiul nediscriminării. Conform art. 2 lit. e) din Legea nr. 449/2003, "garanția comercială - orice angajament asumat de vânzător față de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a prețului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, în cazul în care acesta nu corespunde condițiilor enunțate în declarațiile referitoare la garanție sau în publicitatea aferentă". Potrivit art. 19 din Legea nr. 339/2003, "garanția 7/18

comercială este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, în condițiile specificate în declarațiile referitoare la garanție și în publicitatea aferentă". În acest sens, contestatorul arată că potrivit Legii nr. 449/2003 care reglementează regimul juridic al garanției: Garanția se acordă de către vânzător și nu de către producător. Aceste prevederi legale au ca scop tocmai, eliminarea oricăror bariere concurențiale între vânzători și producători, pe piața liberă, din moment ce acordarea garanției DOAR de către producător sau cu autorizarea acestuia, ar aduce atingere principiului liberei concurențe, producătorii decizând indirect cine poate și cine nu poate vinde produsele lor pe piață. De asemenea, contestatorul arată că practica C.N.S.C. este constantă în ultimii 7 ani, de a elimina aceste restricții artificiale din documentațiile de atribuire, impuse de autoritățile contractante, ca service-ul să fie realizat doar în service-uri autorizate de producător. Astfel, atâta timp cât legislația achizițiilor publice permite oricărui agent economic să participe la o procedură de atribuire în calitate de ofertant, chiar dacă nu este producător, impunerea acestei cerințe ca livrarea și service-ul să fie asigurate de producător ori reprezentanții legali ai acestuia, este nelegală, netemeinică și restrictivă, aducând atingere principiului nediscriminării și al liberei concurențe, reglementate de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 98/2016. Pentru toate aceste motive, luând în considerare Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora, care reprezintă dreptul comun în materie de garanții și acordarea garanției în România, contestatorul consideră că cerința impusă de autoritatea contractantă este netemeinică și nelegală. În atare context, contestatorul solicită obligarea autorității contractante la anularea procedurii de atribuire aferentă lotului 1 având în vedere că nu se poate lua nicio altă măsură de remediere sau măsura ar afecta principiile prevăzute de legislația în materia achizițiilor publice. În temeiul art. 26 alin. (9) din Legea nr. 101/2016, contestatorul solicită obligarea autorității contractante la plata cheltuielilor efectuate pentru soluționarea contestației conform înscrisurilor doveditoare pe care le va depune la dosar înainte de pronunțarea deciziei Consiliului. Prin adresa nr. 44004/.........-........./18.10.........., Consiliul a solicitat contestatorului copia răspunsului autorității contractante la notificarea prealabilă, dacă există, și dovada înaintării contestației către autoritatea contractantă. La această solicitare, contestatorul a răspuns prin adresa înregistrată la Consiliu sub nr. 45153/19.10.........., depunând documentele solicitate. Prin adresa nr. 4179/25.10.......... înregistrată la Consiliu sub nr. 45189/25.10.........., ........., în calitate de autoritate contractantă, formulează punct de vedere cu privire la contestația depusă de ......... SRL, invocând excepția tardivității contestației. Invocând prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, autoritatea contractantă arată că notificarea prealabilă a fost depusă în data de 11.10.........., răspunsul său la notificare a fost comunicat în data de ........., iar contestația nu a fost comunicată autorității contractante, 8

aceasta luând la cunoștință de contestația la data de 24.10.........., termenul de contestare fiind de 5 zile conform art. 8 lit. b) din Legea nr. 101/2016. Autoritatea contractantă arată că potrivit dispozițiilor legale invocate, contestatorul avea obligația de a comunica și autorității contractante contestația în termen de 5 zile, or aceasta nu și-a îndeplinit această obligație. Din analiza textului legal invocat rezultă cu claritate faptul că obligația contestatorului de a comunica contestația trebuie îndeplinită cumulativ, adică atât Consiliului cât și autorității contractante. Autoritatea contractantă susține că nu a luat la cunoștință de existența contestației decât la data de 24.10.........., urmare a solicitării Consiliului. De asemenea, nefiind comunicată contestația de către contestator conform obligațiilor clar stipulate în lege, autoritatea contractantă arată că nu au fost respectate dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 101/2016. Autoritatea contractantă menționează că absolut toată corespondența s-a purtat prin e-mail cu confirmarea primirii, iar faptul că în data de ........., ora 15.06, contestatorul confirmă primirea răspunsului la notificarea prealabilă și informează asupra depunerii unei contestații nu echivalează cu comunicarea acesteia conform prevederilor legale. Pe fondul cauzei, autoritatea contractantă face următoarele precizări: În data de 11.10.......... contestatorul a transmis notificarea prealabilă nr. 1110/11.10.........., înregistrată la autoritatea contractantă cu nr. 3943/11.10........... La această notificare, autoritatea a răspuns conform dispozițiilor art. 6 alin. (4) din Legea nr.101/2016 coroborate cu cele ale art. 5 din același act normativ în data de ........., în sensul că nu va adopta măsuri de remediere. Astfel, autoritatea contractantă solicită Consiliului să observe prematuritatea cu care contestatorul a depus contestația fără a aștepta răspunsul autorității contractante care putea, inclusiv să anuleze procedura cu reluarea acesteia ținând cont de solicitările contestatorului. De asemenea, autoritatea contractantă precizează faptul că societatea contestatoare nu a depus ofertă în cadrul procedurii în cauză, apreciind astfel contestația ca fiind lipsită de interes. Totodată, autoritatea contractantă precizează că în cadrul procedurii au fost depuse patru oferte, stadiul procedurii fiind în faza de analiză documente suport DUAE. Având în vedere textele legale și considerentele expuse, autoritatea contractantă solicită admiterea excepției tardivității introducerii contestației și respingerea acesteia. Raportat la dispozițiile art. 24 alin. (1) potrivit cărora "Consiliul soluționează pe fond contestația în termen de 20 de zile de la data primirii dosarului achiziției publice, al achiziției sectoriale sau al concesiunii, respectiv în termen de 10 zile în situația incidenței unei excepții care împiedică analiza pe fond a contestației", autoritatea contractantă solicită soluționarea cu celeritate a prezentei cauze. 9/18

Față de aspectele antemenționate, autoritatea contractantă solicită respingerea cererilor contestatorului. Prin adresa nr. 4208/26.10.........., înregistrată la Consiliu sub nr. 45317/26.10.........., în completarea și susținerea excepției invocată prin adresa nr. 4179/25.10.........., autoritatea contractantă informează Consiliul asupra faptului că, în data de 25.10.........., i-a fost comunicată contestația, înregistrată la sediul autorității contractante cu nr. 16824/25.10........... În acest sens, autoritatea contractantă anexează prima pagină a contestației. Prin adresa nr. 45390/.........-........./26.10.........., Consiliul a solicitat contestatorului punctul de vedere cu privire la excepțiile invocate de autoritatea contractantă în adresa nr. 4179/25.10........... La această solicitare, contestatorul a răspuns prin adresa nr. A2710/27.10.........., înregistrată la Consiliu sub nr. 45566/27.10........... office@cnsc.roÎn ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației, raportată la prevederile art. 16 din Legea 101/2016, conform căreia contestația trebuie transmisă în termen legal atât la Consiliu cât și la autoritatea contractantă, contestatorul învederează faptul că a depus la data 19.10.2017, prin email, la adresa office@cnsc.ro (nr. înregistrare CNSC 44153/19.10.2017), dovada transmiterii contestației, respectiv factura fiscală nr. ... care poartă ștampila Poștei Române Oficiul 77 București din data .......... Contestatorul arată că potrivit art. 16 alin. (5) din Legea 101/2016, "Toate notificările și actele procedurale se transmit prin poștă, fax și/sau mijloace electronice, cu confirmare de primire". De asemenea, potrivit art. 68 din Legea nr. 101/2016, "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrative 554/2004, cu modificările și completările ulterioare ale Legii 134/2010 republicată cu modificările ulterioare și cu cele ale Legii 287/2009 republicată cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare”, astfel prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 se completează cu prevederile art. 183 alin. (1) și alin. (3) Cod de procedură civilă. Conform art. 183 alin. (1) și alin. (3) Cod de procedură civilă: "(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, este socotit a fi făcut în termen. (3) În cazurile prevăzute la alin. 1 și alin. 2, recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată". Având în vedere aceste texte de lege, contestatorul arată că a depus la Oficiul Poștei Române 77 ........., două plicuri, unul care conținea contestația care a fost trimis la Consiliu (număr trimitere ...- dată expediere ......... oră 12:09) și unul care conținea aceeași contestație care a fost transmis la autoritatea contractantă (număr trimitere ...- dată expediere ......... oră 12:08). Depunerea actului de procedură s-a făcut la 10

data de ........., înăuntrul termenul de contestare de 5 zile prevăzut de art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2016, răspunsul la notificarea prealabilă fiind transmis de autoritate la data de .......... Contestatorul precizează că nu este responsabil de serviciile poștale prestate de Poșta Română ca să poată urmări timpul în care un plic ajunge de la expeditor la destinatar. Obligația sa este de a depune actul de procedură în termen la poștă, ceea ce de altfel a și făcut, aspect ce poate fi demonstrat la acest moment doar cu factura din moment ce plicul nu a ajuns încă la autoritate și pe cale de consecință nici confirmarea de primire nu a fost reexpediată de poștă către societatea sa. În acest sens, contestatorul menționează că în ultima perioadă serviciile poștale funcționează mai greoi decât de obicei, aspect pe care l-a observat în situații similare în care un plic de la ......... la Curtea de Apel ......... a ajuns în 16 zile. În concluzie, contestatorul subliniază faptul că societatea sa și-a îndeplinit obligația legală de a transmite contestația către autoritatea contractantă la data de ......... la poștă cu confirmare de primire. Societății sale nu i se poate reține nicio culpă pentru faptul că până la acest moment plicul nu a ajuns la autoritate, aceasta îndeplinindu-și în termen obligația legală de contestare. Pentru toate aceste motive, contestatorul solicită respingerea excepției tardivității invocate de autoritatea contractantă ca nefondată. Contestatorul înțelege urgența cu care se dorește soluționarea acestei proceduri însă principiul celerității nu poate încălca principiul legalității Deciziei ce urmează a fi pronunțată. În acest sens, contestatorul solicită Consiliului și autorității contractante să aștepte un termen rezonabil și vor constata faptul că contestația a fost transmisă în termen către autoritatea contractantă. În măsura în care Consiliul dorește să își manifeste rolul activ în aflarea adevărului conform art. 22 Cod de procedură civilă, contestatorul solicită acestuia să trimită o adresă către Poșta Română pentru a afla stadiul expediției, un astfel de demers efectuat de petent durând ca termen de soluționare 30 zile, deci practic demersul său ar fi lipsit de utilitate față de celeritatea cu care trebuie soluționată contestația. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, contestatorul solicită Consiliului respingerea acesteia ca nefondată pentru următoarele motive: art. 2 din Legea 101/2016 prevede "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorități contractante sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, potrivit prevederilor prezentei legi". Interesul său de a promova acțiunea este acela de a putea participa la procedura de atribuire. Dreptul operatorului economic, al societății sale, căreia i s-a adus atingere prin documentația de atribuire, este de a i se permite accesul neîngrădit și nelimitat la procedura de atribuire în condiții de liberă concurență. Prin impunerea de către autoritatea contractantă a 11/18

unor specificații tehnice nelegale și restrictive, motiv ce a dus la contestarea documentației de atribuire, societatea sa nu a putut participa cu o ofertă conformă la această procedură de atribuire. Este evident deci de ce societatea sa nu a participat la procedura de atribuire, tocmai pentru că existau specificații tehnice nelegale, respectiv cele contestate care îi împiedicau accesul. Astfel, interesul său rămâne actual, aceasta dorind să participe la procedura de atribuire însă în condiții de legalitate. Faptul că societatea sa nu a depus ofertă în cadrul procedurii nu demonstrează faptul că aceasta nu justifică un interes, ci dimpotrivă demonstrează faptul că a fost în mod nelegal împiedicată de specificațiile tehnice nelegale. Mai mult decât atât, în ipoteza în care societatea sa ar fi participat, autoritatea contractantă ar fi susținut respingerea contestației ca rămasă fără obiect, din moment ce deși se contestă documentația de atribuire se depune ofertă în conformitate cu aceasta. Contestatorul consideră că ar trebui modificată legislația în sensul că atunci când se depune o contestație la documentația de atribuire, ar trebui suspendată procedura tocmai pentru a se respecta principiul egalității de tratament pentru toți ofertanții și a nu fi obligat Consiliul să dispună anularea procedurii - însă această soluție legislativă nu există la acest moment. Niciunde, legiuitorul nu a condiționat depunerea contestației la documentația de atribuire de participarea la procedură, pentru că astfel ar fi încălcat liberul acces la justiție, tocmai pentru că un operator economic ce nu poate participa la o licitație pentru că există cerințe restrictive în documentația de atribuire, nu poate să le conteste ca să poată participa cu o ofertă conformă - ceea ce este un non-sens legal. Pentru toate aceste motive, contestatorul consideră că societatea sa justifică un interes și pe cale de consecință, solicită Consiliului să respingă excepția lipsei de interes ca nefondată. Totodată, contestatorul solicită Consiliului să constate că autoritatea contractantă nu a înțeles să formuleze niciun fel de apărări pe fond prin punctul de vedere, fiind decăzută la acest moment din acest drept. Prin adresa nr. 46370/.........-........./01.11.........., Consiliu a solicitat autorității contractante să comunice dacă înțelege să formuleze punct de vedere cu privire la fondul contestației depusă de ......... SRL. La această solicitare, autoritatea contractantă a răspuns prin adresa nr.

R4474/02.11..........,

înregistrată

la

Consiliu

sub

nr. 46546/02.11.........., invocând excepția tardivității contestației. Autoritatea contractantă arată că raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, notificarea prealabilă a fost depusă în data de 11.10.........., răspunsul autorității contractante a fost comunicat în data de ........., iar contestația nu a fost comunicată autorității contractante acesta luând la cunoștință de ea la data de 24.10.........., termenul de contestare fiind de 5 zile conform art. 8 lit. b) din Legea nr. 101/2016, respectiv până la data de 23.10........... Astfel, conform dispozițiilor legale invocate, contestatorul avea obligația de a comunica și autorității contractante contestația în termen de 5 zile (23.10..........), or acesta nu și-a îndeplinit această obligație. Din analiza textului legal invocat rezultă cu claritate faptul că obligația 12

contestatorului de a comunica contestația în termen trebuie îndeplinită cumulativ, adică atât Consiliului cât și autorității contractante. Autoritatea contractantă precizează că nu a luat la cunoștință de existența contestației decât la data de 24.10.........., urmare a solicitării Consiliului, or raportat la prevederile art. 16 alin. (4) din același act normativ apreciază ca fiind tardivă contestația. De asemenea, autoritatea contractantă precizează că susținerile contestatorului și trimiterile la dispozițiile Codului de Procedură Civilă și anume art. 183 sunt lipsite de relevanță în prezenta cauză, dat fiind faptul că acesta este o procedură administrativ-jurisdicțională cu termene clar stabilite și derogări de la Cod. În ceea ce privește fondul contestației, autoritatea contractantă precizează că nu a specificat un anume brand sau un anumit furnizor pentru

echipamentele

cerute,

deoarece

există

mai

mulți furnizori/producători pe piață, neexistând astfel limitare/îngrădire sau discriminare. De altfel, așa cum se poate constata, au fost depuse patru oferte, astfel încât nu se poate aprecia că a fost restrânsă concurența. Autoritatea contractantă arată că raportat la dispozițiile art. 157 din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora "În cazul în care autoritatea contractanta intenționează să achiziționeze lucrări, produse sau servicii cu anumite caracteristici de mediu, sociale sau de altă natură, aceasta poate solicita prin specificațiile tehnice, factorii de evaluare sau prin condițiile de executare a contractului o etichetă specifică drept dovadă că lucrările, serviciile sau produsele corespund cerințelor solicitate ..." are dreptul de a solicita o anumită etichetare. De asemenea, autoritatea contractantă precizează că echipamentele furnizate de același producător sunt testate și omologate în laboratoarele producătorului ceea ce conferă siguranță în exploatare și garantează funcționarea în parametrii ceruți și în timp. Autoritatea contractantă supune atenției Consiliului scopul Legii nr. 98/2016 și anume "asigurarea cadrului legal necesar pentru a realiza achiziționarea de bunuri, servicii și lucrări în condiții de eficiență economică și socială" cu respectarea principiilor. De asemenea, raportat la principiul proporționalității, autoritatea contractantă menționează că atunci când se confruntă cu o ofertă ambiguă, are obligația să solicite precizări candidatului vizat, mai degrabă, decât să opteze pentru respingerea pur și simplu a ofertei acestuia, or contestatorul nu are calitate de ofertant în această procedură, scopul său fiind de fapt acela de a bloca o procedură, de a obliga autoritatea contractantă să accepte o ofertă imaginară și poate nu lipsit de interes de a beneficia de cheltuieli conform art. 26 din Legea nr. 101/2016. Totodată, autoritatea contractantă solicită Consiliului să observe prematuritatea și graba cu care contestatorul a depus contestația fără a aștepta răspunsul autorității contractante care putea, inclusiv să anuleze procedura cu reluarea acesteia ținând cont de solicitările contestatorului. În ceea ce privește garanția produselor, autoritatea contractantă arată că în caietul de sarcini s-a solicitat "garanție 24 luni confirmată de producătorul echipamentului prin declarație în original adresată către autoritatea contractantă pentru echipamentele oferite la această 13/18

procedură de achiziție", iar motivul rezidă din nevoia de a avea o siguranță în exploatarea echipamentelor după vânzare, apărută experienței din trecut când unii furnizori nu au putut să își ducă contractele la îndeplinire, intrând în faliment. Garanția asigurată de producător ajută autoritatea contractantă să-și desfășoare activitatea în condiții optime și dacă furnizorul încetează să mai existe în piață. Față de aspectele antemenționate, autoritatea contractantă solicită respingerea cererilor contestatorului. Prin adresa înregistrată la Consiliu sub nr. 47503/08.11.........., contestatorul depune chitanța Seria ... nr. ...din data de 07.11.......... și factura fiscală seria ... nr. ... din data de 07.11.........., reprezentând cheltuieli onorariu avocațial. Analizând documentele depuse la dosarul cauzei, Consiliul constată următoarele: ........., în calitate de autoritate contractantă, a organizat procedura simplificată într-o singură etapă, online, pentru atribuirea contractului de achiziție publică de furnizare având ca obiect ”.........” – lot 1 ”Desktop”, cod CPV 30213300-8. În acest sens a elaborat documentația de atribuire aferentă și a publicat în SEAP anunțul de participare simplificat nr. ........./........., criteriul de atribuire stabilit fiind „prețul cel mai scăzut”. În procesul verbal de vizualizare a documentelor depuse nr. 4015/........., pentru lotul 1, s-a consemnat depunerea a 4 oferte. Împotriva conținutului caietului de sarcini, ......... SRL a formulat contestația care face obiectul dosarului nr. ........./.......... Conform prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, Consiliul procedează cu întâietate la analizarea excepţiilor invocate în cauză, astfel: În ceea ce privește excepția tardivității contestației, invocată de autoritatea contractantă, Consiliul urmează să o respingă ca neîntemeiată având în vedere următoarele: Conform prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 "Toate notificările şi actele procedurale se transmit prin poştă, fax şi/sau mijloace electronice, cu confirmare de primire". Potrivit prevederilor art. 68 din Legea nr. 101/2016 "Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrative 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare ale Legii 134/2010 republicată cu modificările ulterioare şi cu cele ale Legii 287/2009 republicată cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare", astfel prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 101/2016 se completează cu prevederile art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă ”Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, este socotit a fi făcut în termen”. Potrivit documentelor aflate la dosarul cauzei, contestația nr. ........./........., formulată de către ......... SRL, a fost transmisă atât Consiliului, cât și autorității contractante, la data de ........., prin poștă, înăuntrul termenului de contestare de 5 zile prevăzut de art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea 101/2016. 14

Cu privire la excepția lipsei de interes, invocată de autoritatea contractantă, Consiliul constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 101/2016, care stipulează următoarele: Art. 2. - (1) ”Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorități contractante sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, potrivit prevederilor prezentei legi”. Art. 3. - (1)” În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează: (...) - f) persoană care se consideră vătămată - orice operator economic care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: (i) are sau a avut un interes în legătură cu o procedură de atribuire; şi (ii) a suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu ca o consecință a unui act al autorității contractante, de natură să producă efecte juridice, ori ca urmare a nesoluționării în termenul legal a unei cereri privind o procedură de atribuire”. În contextul celor antemenționate, Consiliul apreciază că pentru introducerea unei contestații, ca și pentru exercitarea oricărei acțiuni civile, se cer îndeplinite cumulativ patru condiții și anume: drept, interes, capacitate procesuală și calitate procesuală. Cu privire la interes, Consiliul reține că acesta reprezintă folosul practic pe care un operator economic îl urmărește prin introducerea unei contestații, astfel că, ......... SRL, prin accesarea documentației de atribuire în scopul elaborării unei oferte și participării la procedură, îndeplinește condiția de a fi persoană vătămată în condițiile art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 101/2016, având în vedere că aspectele contestate ce țin de conținutul documentației de atribuire îi pot produce contestatorului un prejudiciu. Luând în considerare aspectele de fapt și de drept mai sus menționate, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, Consiliul va respinge excepția lipsei de interes a ......... SRL, invocată de autoritatea contractantă. Procedând la analiza pe fond contestației formulată de SC ......... SRL, Consiliul reține că acesta aduce critici legate de următoarele specificații tehnice din caietul de sarcini: - carcasă/sursă de alimentare: același brand cu placa de bază; - mouse: fabricat sub același nume cu sistemul de calcul; - tastatură: fabricată sub același nume cu sistemul de calcul; - garanție: confirmată de producătorul echipamentului prin declarație în original adresată către autoritatea contractantă pentru echipamentele oferite la prezenta procedură de achiziție; - notă: unitatea centrală, placa de bază, tastatura și mouse-ul să fie de la același producător, iar pentru evitarea oricăror falsuri acestea să fie inscripționate industrial cu sigla producătorului. 15/18

Referitor la specificațiile tehnice contestate, SC ......... SRL susține că aceasta restricționează accesul la procedură al operatorilor economici și îngrădește libera concurență. Din verificarea documentelor aflate la dosar, se reține în soluționare ca un prim aspect, faptul că autoritatea contractantă a solicitat în caietul de sarcini ca produsele ofertate, respectiv componentele să aparțină aceluiași brand. Rațiunea pentru care entitatea a formulat o asemenea solicitare, constă în faptul că un brand consacrat folosește repere care pot proveni de la mai mulți producători, dar care au fost testate pentru a funcționa împreună fiind destinate unei utilizări unitare, împiedicând astfel și eventuale viitoare blocări ale sistemului; de asemenea, „un brand consacrat” își asumă o garanție privind funcționarea întregului produs ca un sistem, precum și posibilitatea de a înlocui piese care se defectează pe parcurs, fapt ce este în avantajul autorității. Totodată, autoritatea contractantă a avut în vedere, atunci când a formulat respectiva cerință, că pe piaţa românească acționează mai multe branduri consacrate (ex:...), deci nu poate fi vorba de limitarea concurenţei, toate aceste branduri având, ca distribuitori, diverși operatori economici români. Prin urmare, în opinia Consiliului, cerința autorității contractante din caietul de sarcini aferent lotului 1: „cerințe tehnice minimale carcasă/sursă de alimentare: același brand cu placa de bază; mouse: fabricat sub același nume cu sistemul de calcul; tastatură: fabricată sub același nume cu sistemul de calcul; unitatea centrală, placa de bază, tastatura și mouse-ul să fie de la același producător, iar pentru evitarea oricăror falsuri acestea să fie inscripționate industrial cu sigla producătorului” reprezintă o opțiune legală și în concordanță cu dispozițiile ar. 155 din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora: „(1) Specificaţiile tehnice sunt stabilite prin documentaţia de atribuire şi definesc caracteristicile solicitate privind lucrarea, serviciul sau produsele care fac obiectul achiziţiei. (2) Caracteristicile prevăzute la alin. (1) pot de asemenea să vizeze procesul sau metoda specifică de execuţie a lucrărilor, fabricaţie a produselor sau prestare a serviciilor solicitate sau un proces specific pentru un alt stadiu al ciclului de viaţă al acestora, chiar dacă aceste elemente nu fac parte din conţinutul material al produselor, lucrărilor sau serviciilor care urmează să fie achiziţionate, dar cu condiţia ca aceste caracteristici să aibă legătură cu obiectul contractului de achiziţie publică/acordului- cadru şi să fie proporţionale prin raportare la valoarea şi obiectivele acestuia.(....)”. Față de cele expuse anterior, Consiliul apreciază că este nefondată critica formulată de către contestator legată de caracterul restrictiv al cerințelor menționate. Pe de altă parte însă, Consiliul apreciază ca fiind întemeiată critica ......... SRL referitoare la cerința din caietul de sarcini privind garanția produselor ofertate, formulată de autoritatea contractantă astfel: „garanție: confirmată de producătorul echipamentului prin declarație în 16

original adresată către autoritatea contractantă pentru echipamentele oferite la prezenta procedură de achiziție”. Potrivit dispozițiilor art. 158 din Legea nr.98/2016, „(1) Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita operatorilor economici să furnizeze un raport de încercare eliberat de un organism de evaluare a conformităţii sau un certificat emis de un astfel de organism drept mijloc de probă care să ateste conformitatea produselor, serviciilor sau lucrărilor care fac obiectul achiziţiei cu cerinţele sau criteriile stabilite prin specificaţiile tehnice, factorii de evaluare sau condiţiile de executare a contractului. (2) În cazul prevăzut la alin. (1) în care autoritatea contractantă solicită prezentarea unor certificate emise de un anumit organism de evaluare a conformităţii, aceasta acceptă şi certificate echivalente emise de alte organisme de evaluare a conformităţii”. Conform dispozițiilor anterior citate, Consiliul reține că autoritatea contractantă

poate

solicita

ofertanților

prezentarea

unor rapoarte/certificate de conformitate care să ateste faptul că produsele respectă specificațiile tehnice. Însă, în opinia Consiliului, solicitarea unui document prin care un producător să confirme perioada de garanție acordată produselor, document adresat unei anumite autorități contractante și pentru o anume procedură de achiziție are un caracter vădit restrictiv. Garanția produselor ofertate este întotdeauna prezentată de ofertant, evident în baza documentelor emise de producătorii acestora, documente care însă sunt valabile pentru toți operatorii economici ce le furnizează, neavând relevanță autoritățile contractante sau procedurile la care participă aceștia. Prin urmare, Consiliul apreciază că cerința din caietul de sarcini referitoare la garanție este de natură să distorsioneze concurența în condițiile în care, pe de o parte producătorul poate fi participant în cadrul procedurii de atribuire, fiind astfel în concurență cu orice furnizor de produse (având avantajul acordării acestei autorizări de livrare și de garanție pentru produsele sale), pe de altă parte, producătorul poate discrimina furnizorii produselor sale prin emiterea sau nu a respectivei adrese, și, nu în ultimul rând, producătorul poate să nu fie interesat de purtarea unei corespondențe cu autoritățile contractante. În consecință, având în vedere faptul că prezenta contestație viza conținutul documentației de atribuire și că, potrivit procesului-verbal de vizualizare a documentelor depuse nr. 4015/........., pentru lotul 1 au fost deja depuse oferte, Consiliul apreciază că procedura de atribuire pentru lotul 1 trebuie anulată întrucât nu mai pot fi dispuse măsuri de remediere care să permită continuarea legală a acesteia. În ceea ce privește solicitarea contestatorului de obligare a autorității contractante la plata cheltuielilor efectuate pentru soluționarea contestației Consiliul urmează să le admită, conform chitanței Seria .. din data de 07.11.......... și factura fiscală seria ... din data de 07.11.........., reprezentând cheltuieli onorariu avocațial. În consecință, luând în considerare cele mai sus menționate, în temeiul art. 26 alin. (2) și alin.(7) din Legea nr. 101/2016, Consiliul va admite contestația formulată de ......... SRL și va dispune anularea procedurii pentru lotul 1. 17/18

Pentru aceste motive, în baza legii şi a mijloacelor de probă aflate la dosar, CONSILIUL DECIDE: În temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. (1) teza I din Legea nr. 101/2016, respinge excepţiile tardivității și a lipsei de interes în depunerea contestației, invocate de autoritatea contractantă. În temeiul art. 26 alin. (2) și alin.(7) din Legea nr. 101/2016, admite contestația formulată de către ......... SRL în contradictoriu cu ......... și dispune anularea procedurii pentru lotul 1. În temeiul art. 26 alin. (9) din Legea nr. 101/2016, obligă autoritatea contractantă la plata cheltuielilor efectuate pentru soluționarea contestației în cuantum de 1000 de lei, potrivit chitanței Seria ... din data de 07.11.......... și factura fiscală seria ... din data de 07.11........... Prezenta decizie este obligatorie pentru părți, în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 și poate fi atacată cu plângere, în temeiul art. 29 alin. (1) din același act normativ, în termen de 10 zile de la comunicare. PREŞEDINTE, MEMBRU, MEMBRU, ......... ......... ......... ... 18