Decizie CNSC BO2019_9271

CONSILIUL NAȚIONAL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR C. N. S. C. Str. Stavropoleos nr.6, Sectorul 3, București, România, CP 030084, CIF 20329980 Tel. +4 021 3104641 Fax. +4 021 3104642 Fax. +4 021 8900745 www.cnsc.ro În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, Consiliul adoptă următoarea DECIZIE Nr. ........./........./......... Data: ......... Prin contestaţia FN (fără număr de înregistrare la emitent) din ........., înregistrată la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor cu nr. ........./........., înaintată de ......... SRL, cu sediul în ........., ........., județul ........., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. ........., având CIF ........., reprezentată prin ........., privind achiziția directă organizată de ........., cu sediul în ........., ........., județul ........., în calitate de achizitoare, pe baza unui contract de furnizare având ca obiect ”Sare tablete pentru dedurizarea apei – cantitate maximă estimată 12000 kg – ambalată în saci de 20 kg”, cu anunț cumpărare directă nr. ........., publicat în SEAP la data de .......... CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR, asupra cauzei de faţă, constată următoarele: Consiliul a fost sesizat să soluţioneze contestaţia FN (fără număr de înregistrare la emitent) din ........., înregistrată la CNSC sub nr. ........./........., prin care ......... SRL critică faptul că deși oferta sa a fost declarată câștigătoare, livrând o parte din produs, ulterior a fost înștiințat că nu se mai dorește colaborarea cu societatea acestuia și se renunță la cumpărarea restului de marfă. Prin adresele nr. 5070 și 5071/........./........./11.02.........., Consiliul a solicitat părților opinia referitoare la competența sa materială în soluționarea contestației, având în vedere că, din documentele prezentate, reiese faptul că în dispută este vorba de o cumpărare 1

directă, CNSC fiind competent să soluţioneze contestaţii doar în legătură cu procedurile de atribuire (enumerate la art. 68 din Legea nr. 98/2016, modificată și completată prin OUG nr. 45/2018) aşa cum se precizează la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 101/2016. Prin adresa nr. 07/12.02.........., înregistrată la CNSC sub nr. 5152/12.02.........., contestatoarea precizează că dorește respectarea inițierii făcute în sistemul SICAP, fără a se pronunța asupra solicitării Consiliului. Prin adresa nr. 4948/12.02.........., înregistrată la CNSC sub nr. 5304/12.02.........., autoritatea achizitoare precizează că, raportat la prevederile art. 12 din Legea nr. 101/2016 coroborat cu prevederile art. 68 din Legea nr. 98/2016, achizițiile directe nu sunt incluse în procedurile de atribuire expres reglementate de legislația în vigoare privind achizițiile publice. Astfel, procedura aleasă nefiind organizată prin aplicarea prevederilor Legii nr. 98/2016, se solicită de către autoritatea achizitoare admiterea excepției necompetenței materiale a CNSC de soluționare a contestației formulate de ......... SRL. Din examinarea materialului probator administrat, aflat la dosarul cauzei, Consiliul reţine următoarele: ......... a iniţiat o cumpărare directă, în vederea atribuirii contractului de furnizare având ca obiect “Sare tablete pentru dedurizarea apei – cantitate maximă estimată 12000 kg – ambalată în saci de 20 kg”, prin publicarea în SICAP a invitației de participare nr. ........./ .......... Din informaţiile invitației de participare, Consiliul a reţinut că valoarea estimată a contractului de servicii care urmează a se atribui este 12.000,00 lei și criteriul de atribuire este „prețul cel mai scăzut”. Nemulţumită de faptul că achizitoarea a dorit încetarea colaborării cu societatea sa, ......... SRL a înaintat contestaţia de faţă. În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, ”Consiliul este competent să soluţioneze contestaţiile cu privire la procedura de atribuire, prin complete specializate constituite potrivit regulamentului de organizare și funcționare aprobat potrivit art. 37 alin. (2)”. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol ”Contestațiile care nu intră în competența de soluționare a Consiliului sunt declinate de acesta, prin decizie, către instanța de judecată competentă ori, dacă este cazul, către un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.” Procedurile de atribuire sunt indicate la art. 68 alin. (1) din Legea nr. 98/2016: ”Procedurile de atribuire reglementate de prezenta lege, aplicabile pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică/acordurilor- cadru sau organizarea concursurilor de soluţii cu o valoare estimată egală sau mai mare decât pragurile prevăzute la art. 7 alin. (5), sunt următoarele: a) licitaţia deschisă; b) licitaţia restrânsă; c) negocierea competitivă; 2

d) dialogul competitiv; e) parteneriatul pentru inovare; f) negocierea fără publicare prealabilă; g) concursul de soluţii; h) procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale şi al altor servicii specifice; i) procedura simplificată.” În raport de prevederile legale mai sus menţionate, Consiliul a procedat, din oficiu, la verificarea aplicării în cauză a uneia dintre procedurile de atribuire prevăzute la art. 68 din Legea nr. 98/2016. Din documentele aflate la dosarul cauzei, Consiliul stabileşte că ......... a achiziţionat direct “Sare tablete pentru dedurizarea apei – cantitate maximă estimată 12000 kg – ambalată în saci de 20 kg”, astfel încât, raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016, în cauză, nu este aplicată niciuna dintre procedurile de atribuire prevăzute de art. 68 din acelaşi act normativ. Potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016, „Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse sau servicii în cazul în care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică decât 135.060 lei, respectiv lucrări, în cazul în care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică decât 450.200 lei.” Din coroborarea acestor texte, rezultă că achiziţia directă, nefiind una din procedurile de atribuire expres reglementate la art. 68 din Legea nr. 98/2016, nici regulile de desfăşurare a acestora nu-i sunt aplicabile, având în vedere valoarea estimată a achiziției de față de 12.000,00 ron. De altfel, și în expunerea de motive a Legii nr. 101/2016, aflată pe site-ul Camerei Deputaților (http://www.cdep.ro/proiecte/2016/ 000/10/9/em19.pdf) se arată că sunt excluse din domeniul de aplicare a legii achizițiile directe, pentru acestea fiind incidente regulile dreptului comun. Văzând dispoziţiile de mai sus, competenţa de soluţionare a CNSC se limitează, prin lege, doar la contestaţiile depuse în cadrul unei proceduri de atribuire, astfel cum sunt acestea definite de art. 68 din Legea nr. 98/2016, nu şi la achiziţii directe. Întrucât prevederile imperative ale Legii nr. 101/2016 stabilesc competenţa materială a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, părţile nu pot deroga de la acestea, în sensul extinderii competenţei spre soluţionarea contestaţiilor ce nu vizează proceduri, dintre cele enumerate în Legea nr. 98/2016. În consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 101/2016, ce prevăd aplicabilitatea dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare, coroborate cu dispoziţiile art. 132 din Codul de Procedură Civilă, Consiliul urmează să admită excepţia lipsei competenţei de solutionare a contestaţiei, invocată din oficiu. Față de această situație, Consiliul apreciază ca fiind incidente și următoarele dispoziții legale: 3

- art. 12 alin. (2) din Legea nr. 101/2016: „Contestațiile care nu intră în competența de soluționare a Consiliului sunt declinate de acesta, prin decizie, către instanța de judecată competentă ori, dacă este cazul, către un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”; - art. 12 alin. (3) din Legea nr. 101/2016: „Decizia de declinare a competenței Consiliului nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței de judecată competente ori, dacă este cazul, unui alt organ cu activitate jurisdicțională competent”; - art. 231 din Legea nr. 98/2016, care stipulează că „În măsura în care prezenta lege nu prevede altfel, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun”; - art. 2 din Codul de procedură civilă, care stipulează că „(1) Dispozițiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă. (2) De asemenea, dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare”; - art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, conform căruia „Tribunalele judecă: în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”; - art. 132 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”; - art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”; - art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care stipulează că: „Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. (...)”; - art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”; - art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează 4

exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului”. Rezultă că, în cauză, nefiind aplicabile prevederile Legii nr. 101/2016 referitoare la soluționarea contestațiilor, competența materială aparține tribunalului de la sediul reclamantului [conform prevederilor art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004], contestatoarea având posibilitatea ca, împotriva actului considerat nelegal în cadrul unei astfel de achiziții ca celei în cauză, să se adreseze instanței de contencios administrativ, competentă potrivit legii. Nu în ultimul rând, este de reținut că excepția de necompetență materială, fiind de ordine publică, face imposibilă extinderea competențelor Consiliului, care, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, este competent să soluționeze contestații cu privire la procedura de atribuire. Drept pentru care, raportat la dispozițiile art. 231 din Legea nr. 98/2016, ce prevăd aplicabilitatea dispozițiilor de drept comun în lipsa unor dispoziții exprese ale legii, coroborate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă și art. 12 alin. (2) și (3) din Legea nr. 101/2016, constatând lipsa de competență materială a sa în soluționarea cauzei, Consiliul va trimite dosarul la instanța competentă. În consecință, raportat la dispozițiile art. 68 din Legea nr. 101/2016 ce prevăd aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare, coroborate cu dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora „Contestațiile care nu intră în competența de soluționare a Consiliului sunt declinate de acesta, prin decizie, către instanța de judecată competentă ori, dacă este cazul, către un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”, Consiliul va admite excepția de necompetență materială a CNSC privind soluționarea contestației, invocată din oficiu și, ținând cont de dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la natura litigiului, tipul de autoritate emitentă a actului atacat și sediul acesteia din urmă, constată că Tribunalul ......... – Secția Civilă are competența materială privind soluționarea cauzei, astfel că va declina cauza către instanța de judecată, soluție care, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, nu este supusă niciunei căi de atac. Pentru aceste motive, în baza legii şi a mijloacelor de probă aflate la dosar, CONSILIUL DECIDE: Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei, ......... SRL în contradictoriu cu ........., către Tribunalul ......... - Secția civilă. Dispune trimiterea de îndată a dosarului cauzei către această instanţă judecătorească. 5

Fără cale de atac. PREŞEDINTE, MEMBRU, MEMBRU, ......... ......... ......... .... 6