Decizie CNSC 926/2024

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) și ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul adoptă următoarea DECIZIE Nr. 926/C5/906 Data: 11.04.2024

Prin contestația nr. 40/21.03.2024, transmisă prin e-mail, înregistrată la CNSC cu nr. 17763/25.03.2024, formulată de SC GENERAL SECURITY SRL, cu sediul social în municipiul Cluj-Napoca, Piața 1 Mai 4-5, județul Cluj, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J12/1732/1998, având CUI R011160619, reprezentată legal prin Dan Bogoș, împotriva documentației de atribuire, elaborată de către CONSILIUL JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, în calitate de autoritate contractantă, cu sediul în municipiul Târgoviște, strada Tricolorului nr. 1, județul Dâmbovița, în cadrul licitației deschise, organizată în vederea atribuirii contractului de achiziție publică având ca obiect „Furnizarea, montarea, instalarea și punerea în funcţiune a 5 stații de reîncărcare, aferente obiectivului de investiţii «STAȚII DE REÎNCĂRCARE PENTRU VEHICULE ELECTRICE ÎN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA»”, cod CPV 31681500-8 - Aparate de reîncărcare (Rev.2), inițiată prin publicarea în SEAP a anunțului de participare nr. CN1066424/14.03.2024, s-a Consiliului ca, prin decizia pe care o va pronunța să dispună: i. obligarea autorității contractante la luarea masurilor de remediere, constând în eliminarea/modificarea unor cerințe și specificații tehnice din documentele achiziției și din fișa de date, în temeiul prevederilor art. 26 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 101/2016, în sensul arătat în considerentele dezvoltate mai jos; ii. obligarea autorității contractante la stabilirea unui nou termen- limită pentru depunerea ofertelor. Pentru aceste motive, în baza legii și a mijloacelor de probă aflate la dosar, CONSILIUL DECIDE: Pagina 1 din 2

Ia act de renunțarea la contestația GENERAL SECURITY SRL, în contradictoriu cu autoritatea contractantă CONSILIUL JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA. Prezenta decizie este obligatorie pentru părți, în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 101/2016. Împotriva prezentei decizii se poate formula plângere, în termen de 10 zile de la comunicare pentru părțile cauzei, respectiv de la data luării la cunoștință de către alte persoane vătămate. Pagina 2 din 2

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) și ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul adoptă următoarea DECIZIE Nr. ... Data: ..

Prin contestația nr. 40/21.03.2024, transmisă prin e-mail, înregistrată la CNSC cu nr. 17763/25.03.2024, formulată de SC .... .... SRL, cu sediul social ../... reprezentată legal prin ..., împotriva documentației de atribuire, elaborată de către ...., în calitate de autoritate contractantă, cu sediul în municipiul Târgoviște, strada Tricolorului nr. 1, județul ...., în cadrul licitației deschise, organizată în vederea atribuirii contractului de achiziție publică având ca obiect „Furnizarea, montarea, instalarea și punerea în funcţiune a 5 stații de reîncărcare, aferente obiectivului de investiţii «STAȚII DE REÎNCĂRCARE PENTRU VEHICULE ELECTRICE ÎN JUDEȚUL ....»”, cod CPV 31681500-8 - Aparate de reîncărcare (Rev.2), inițiată prin publicarea în SEAP a anunțului de participare nr. ...., s-a Consiliului ca, prin decizia pe care o va pronunța să dispună: i. obligarea autorității contractante la luarea masurilor de remediere, constând în eliminarea/modificarea unor cerințe și specificații tehnice din documentele achiziției și din fișa de date, în temeiul prevederilor art. 26 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 101/2016, în sensul arătat în considerentele dezvoltate mai jos; ii. obligarea autorității contractante la stabilirea unui nou termen- limită pentru depunerea ofertelor. CONSILIUL NAȚIONAL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, asupra cauzei de față, constată următoarele: Consiliul a fost legal sesizat și este competent, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, să soluționeze contestația de față, prin care SC .... .... SRL critică documentația de atribuire DF1207403/12.03.2024, respectiv următoarele documente publicate de Pagina 1 din 12

autoritatea contractantă în SEAP: [CN1066424/00016] 1.CAIET DE SARCINI.pdf.p7s, [CN1066424/00002] FisaDate_ DF1207403.pdf., susținând că aceste prezintă „o serie de nereguli în sensul existenței unor cerințe nelegale, netemeinice sau care restrâng concurența”. Contestatoarea susține că prevederile documentației de atribuire, încalcă principiile tratamentului egal și îngrădesc accesul prin restrângerea nepermisă a concurenței, cu încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (1) și (2) și art. 155 alin. (6) din Legea nr. 98/2016. Afirmă că fiecare cerinţă în parte a documentaţiei de atribuire, în maniera configurată de autoritatea contractantă este restrictivă în sensul că poate fi îndeplinită doar de un număr limitat de operatori economici, observându-se intenţia de preferenţiere a produsului ofertat, prin reglementarea nejustificata a unor cerinţe care nu urmăresc satisfacerea unui interes legitim tehnic. Contestatoarea prezintă punctual fiecare cerință criticată: 1. eliminarea aplicaţiei de management de plată și a cerinţei „plata minim card bancar, POS” sunt ilegale în lipsa eliberării dovezii fiscale a plaţii, respectiv menţinerea cerinţei staţiilor cu sistem de plată POS cu eliberarea dovezii fiscale a plăţii acordând libertatea de propunere a soluţiilor de montaj a acestor sisteme de plată POS; Petenta arată că, deși, aparent, aceasta cerință este o cerință justificată și acceptabilă, având în vedere că protocoalele actuale (OCPP1.6J) nu utilizează comunicarea automată a sistemelor de plată cu softul de monitorizare, implementarea acestora cu un soft de monitorizare necesită integrarea lor în softul respectiv, fapt ce va duce la costuri de dezvoltare/integrare suplimentare. „Aplicație de management și plată: Disponibilă pe Android şi IOS cu funcţii minime de poziţionare pe hartă staţie de reîncărcare disponibilă, plată minim card bancar, POS”. În opinia contestatoarei, având în vedere că se solicită ca plata să se facă LOCAL cu POS și că nu s-a solicitat ca acest sistem să poată elibera o dovada fiscală, cum ar fi bonul fiscal, autoritatea nu poate utiliza un astfel de sistem de plată, deoarece ar duce la încălcarea legii fiscale. Standardul de comunicare OCPP nu prevede o integrare standard cu un sistem de plata POS. Afirmă că, pentru integrarea unui astfel de sistem de plată, atât stația de încărcare, cât și echipamentul POS, respectiv sistemul de back- end (softul de monitorizare), trebuie să aibă aceeași soluție de integrare. Neștiind cu ce sistem de monitorizare se va lucra și dacă acest sistem de operare știe să integreze o soluție de plată directă POS, „posibilitatea integrării" reprezintă o dezvoltare care implică mai mulți factori și anume fabricantul stației, fabricantul POS-ului și fabricantul softului de operare care încă nu se cunoaște. Pagina 2 din 12

Mai mult, arată că această integrare costă, iar costul nu poate fi inclus în această achiziție, iar, pe piață, există deja soluții de plată directă cu cardul fără să aibă legătura directă cu softul de monitorizare, care oferă, inclusiv bon fiscal, așa cum prevede legea fiscală din România în cazul unei plăți directe cu cardul. Menționează că, în conformitate cu ghidul de finanțare: „staţiile de reîncărcare vor dispune de un acces deschis de management și operare care să permită identificarea locaţiei, monitorizarea în timp real a funcţionalităţii, disponibilităţii, cantităţii de energie transferată. De asemenea, acest acces trebuie să permită interconectarea și comunicarea cu alte instalaţii similare în timp real”. Contestatoarea apreciază că, deoarece stațiile de încărcare sunt funcționale pe baza unei soluții software universale, iar cerința din ghidul de finanţare este îndeplinită de software-urile de pe piața de profil, celelalte impuneri restrictive sunt disproporţionate, cu scopul clar de avantajare a anumitor producători și restrangerea concurenței. În susținere arată că, la art. 3 alin. (1) lit. rr) din Legea nr. 98/2016, se prevede că specificaţiile tehnice reprezintă „cerinţe, prescripţii, caracteristici de natura tehnică ce permit fiecărui produs, serviciu sau lucrare să fie descris, în mod obiectiv, într-o manieră corespunzătoare îndeplinirii necesităţii autorităţii contractante", iar, potrivit art. 155 alin. (1) din același act normativ „Specificaţiile tehnice sunt stabilite prin documentaţia de atribuire şi definesc caracteristicile solicitate privind lucrarea, serviciul sau produsele care fac obiectul achiziţiei". Cu aplicarea principiului proporţionalităţii, autoritatea contractantă este obligată să aleagă numai acele cerinţe/limitări care să asigure un echilibru între necesitatea sa şi liberul acces la procedură. Prin urmare, petenta solicită renunţarea la sistemul de plată local POS, deoarece nu este legal, devenind legal prin completarea cerinţei cu obligaţia de eliberarea dovezii fiscale a plății, respectiv bon fiscal. Subliniază faptul că aceasta obligaţie de eliberare a dovezii fiscale de plata, bon fiscal, factură, chitanță, după caz, derivă din prevederile O.U.G. nr. 28/1999 **republicată**, din care citează: Articolul 1: „(1) Operatorii economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cârdurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale; (2) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1), denumiţi în continuare utilizatori, cu excepţia celor care utilizează aparate de marcat electronice fiscale care potrivit prevederilor art. 3 alin. (2A1) nu înglobează constructiv dispozitivul de imprimare, au obligaţia să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale si să le înmâneze Pagina 3 din 12

clienţilor. La solicitarea clienţilor, utilizatorii vor elibera acestora si factură”. Articolul 2 „Se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1) încasările efectuate din următoarele activităţi: a) comerţul ocazional cu produse agricole din producţie proprie efectuat de către producătorii agricoli individuali, autorizaţi în condiţiile legii, în pieţe, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate; b) vânzarea de ziare şi reviste prin distribuitori specializaţi; c) transportul public de călători în interiorul unei localităţi pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii, precum şi cu metroul; d) activităţile pentru care încasările se realizează pe bază de bonuri cu valoare fixă tipărite conform legii - bilete de acces la spectacole, muzee, expoziţii, târguri şi oboare, grădini zoologice şi grădini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc şi altele similare; e) activităţile de asigurări şi ale caselor de pensii, precum şi activităţile de intermedieri financiare, inclusiv activităţile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activităţile de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice, altele decât operaţiunile efectuate de punctele de schimb valutar din incinta instituţiilor de credit, aparţinând acestor instituţii; f) activităţile desfăşurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implică crearea unei societăţi comerciale; g) vânzarea obiectelor de cult şi serviciile religioase prestate de instituţiile de cult; h) comerţul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum şi prin corespondenţă, cu excepţia livrărilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine şi unităţile de alimentaţie publică, pe bază de comandă; i) serviciile de instalaţii, reparaţii şi întreţinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului; j) vânzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de către agenţiile de turism, definite potrivit legii; k) încasarea la domiciliul clientului a contravalorii energiei electrice şi termice, a gazelor naturale, a apei, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobilă, de poştă şi curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de Internet; l) efectuarea lucrărilor de construcţii, reparaţii, amenajări şi întreţinere de locuinţe; m) serviciile de transport feroviar public de călători în trafic intern şi internaţional, prestate de societăţi comerciale persoane juridice române, pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii; n) activităţile de jocuri de noroc desfăşurate cu mijloace tehnice de joc ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede; Pagina 4 din 12

o) serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede; p) livrările de bunuri sau serviciile efectuate prin automatele comerciale ce funcţionează pe bază de acceptatoare de bancnote sau monede şi conţin un sistem de contorizare electronic şi/sau mecanic, ca parte integrată constructivă din automat, care să permită înregistrarea, evidenţierea şi controlul sumelor încasate, cu excepţia livrărilor de produse energetice, astfel cum sunt definite în titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare; q) comerţul de tip cash and carry desfăşurat de comercianţii care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane fizice înregistrate în baza de date a vânzătorului, în scopul utilizării acestora ca produse consumabile”. Astfel, arată contestatoarea, plata cu POS pentru a achita valoarea încărcărilor la staţiile de încărcare, nu reprezintă o excepție în litera legii de mai sus. În același sens, face trimitere la reglementarilor internaționale, respectiv: Directiva Parlamentului European 2014/94/EU, respectiv REGULAMENTUL (UE) 2023/1804 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 13 septembrie 2023 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi şi de abrogare a Directivei 2014/94/UE, (36), ce se poate consulta la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal- content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32023R1804Ș „(36) Utilizatorii de vehicule alimentate cu combustibili alternativi ar trebui să poată reîncărca sau realimenta ad-hoc şi să poată plăti cu uşurinţă şi comod la toate punctele de reîncărcare şi de realimentare accesibile publicului, fără a fi nevoie să încheie un contract cu operatorul punctului de reîncărcare sau de realimentare sau cu un furnizor de servicii de mobilitate. Prin urmare, pentru reîncărcarea sau realimentarea ad-hoc, toate punctele de reîncărcare şi de realimentare accesibile publicului ar trebui să accepte instrumente de plată care sunt utilizate pe scară largă în Uniune şi, în special, plăţi electronice prin terminale şi dispozitive utilizate pentru serviciile de plată. In ceea ce priveşte infrastructura instalată înainte de data aplicării prezentului regulament, aplicarea acestor cerinţe ar trebui amânată. Această metodă de plată ad-hoc ar trebui să fie întotdeauna la dispoziţia consumatorilor, chiar si atunci când se oferă plăţi pe bază de contract la punctul de reîncărcare sau de realimentare”. Menționează că, pentru un acces facil la utilizarea staţiilor de încărcare, fără a fi membru al unei rețele, conform Directivei Parlamentului European 2014/94/EU, trebuie implementată plata directă cu POS prin cititor de carduri bancare contactless cu tranzactionare directă, fără a fi necesară înrolarea într-o aplicație sau contactarea operatorului stației. Pagina 5 din 12

Susține că, în conformitate cu legea fiscală din România, orice plata directă la POS la echipamente ce nu sunt exceptate (încărcarea mașinilor electrice nu este o excepție), va fi însoțită de un document fiscal pentru suma cheltuită prin încărcare mașinii. Apreciază că, luând în considerare Directiva specificată prin care se dorește simplificarea întregului proces de plată, varianta cea mai simplă de a dovedi fiscal plata, este bonul fiscal. În opinia contestatoarei, prin specificațiile de mai sus, „s-au făcut mai multe alegeri discriminatorii”, cum ar fi: - neintroducerea obligativității de emitere a unui document fiscal fără a fi necesară înrolarea într-o aplicație sau contactarea operatorului rețelei, așa cum se dorește prin Directiva Europeană. - decizia abuzivă de a instala sistemul de plată doar în stația de încărcare știind că orice modificare a echipamentelor prin adăugări de componente electronice (mai ales echipamente care emit unde radio cum este și POS-ul) duce la pierderea anumitor avize cerute în specificațiile stațiilor. Raportat la cele expuse, contestatoarea solicită eliminarea aplicaţiei de management de plată și a cerinţei „plata minim card bancar, POS", deoarece sunt ilegale sau menţinerea cerinţei staţiilor cu sistem de plată POS, cu eliberarea dovezii fiscale a plăţii, acordând libertatea de propunere a soluţiilor de montaj a acestor sisteme de plată POS (având în vedere respectarea O.U.G. nr. 28 din 25 martie 1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și a directivei Europene prin care să se demonstreze că sistemele POS pot funcţiona în regimul de plată ad-hoc, la fel și eliberarea dovezii fiscale a plăţii). 2. înlăturarea ambiguităţii în ceea ce privește cerința: „S d reîncărcar v electr comun p p d tip OCPP (Open Charg Po P - m 1.6 c meniu în l r ş în l engleză”. Contestatoarea solicită remedierea cerinței, în cazul în care autoritatea contractantă se referă la meniul staţiei, care va fi în limba româna și engleză, și nu la protocolul OCPP. 3. înlăturarea paragrafului: „Comunicare Modalităţi plată: PLC5 CAR PWM, RS 232, RS 485, Ethernet 3G, 4G, On-line Mobile App/SMS/NFC, Wi-Fi, POS Contactleess”. În opinia petentei, aceste specificații nu reprezintă „comunicare modalități de plata", ci interfețe de comunicare între periferice, și nu reprezintă o modalitate de plată sau de comunicare a plății. ON-line Mobile APP/SMS/NFC reprezintă modalitate de plată la fel ca și POS contactles. Susține că, oricum, modalitatea internă în care se face comunicarea între perifericele stației este specifică fiecărui producător și nu poate fi un mod de departajare sau de impunere. Pagina 6 din 12

4. menționarea pentru display a gradului de protecție antivandal IK10 Contestatoarea arată că, în caietul de sarcini se menţionează, cu privire la display: „color, touch screen, antivandal", fără a se indica gradul de protecție solicitat, deși, în descrierea stațiilor de încărcare, autoritatea contractantă solicită, pentru materialul stațiilor să aibă protecție antivandal IK10: „şi/sau aluminiu), ce face carcasa rezistentă la şocuri, rezistenţă la intemperii şi colorfast (compatibil IK10 grad protecție carcasă: IP55/IK10)”. Se întreabă, în această împrejurare, la ce ar fi bună o protecție antivandal a carcasei IK10, care corespunde tuturor normelor europene dacă display-ul este IK08, sau mai mic, adică nu are un standard ridicat de protecție. Altfel spus, materialul din care este făcut exteriorul stațiilor de încărcare trebuie sa fie protejat la lovire dar display-ul (care este mult mai sensibil) nu trebuie protejat la lovire (antivandal). Dacă stația nu dispune de un afișaj omologat cu un standard de min IK10, acesta nu este potrivit pentru aplicațiile de exterior publice și, cu siguranță, nu constituie protecție antivandal. Afisajele omologate cu un standard IK10 rezistă la un impact de 20 Jouli, este deci protejat la lovire, și sunt conform normativelor internaţionale și uzanţelor echipamentelor montate în mediu public. În opinia petentei, în cazul în care autoritatea nu specifică un standard de minim IK10, se vor putea oferta stații de încărcare de calitate inferioară, care sunt improprii pentru utilizarea în mediul public. Concluzionând că omisiunea stabilirii gradului de protecţie antivandal de min IK10 este în defavoarea autorității contractante, contestatoarea solicită revizuirea acestei caracteristici și adăugarea standardului de protecţie de minim IK10, dovedit prin teste de încercare, astfel încât întreaga stație să dețină standardul antivandal IK 10 în mod real și nu numai pe hârtie. 5. eliminarea ambiguității din caracteristica solicitată mai jos: „Staţia electrică de încărcare trebuie să aibă punctele de încărcare în curent alternativ AC şi curent continuu DC separate la lungimi de 3 m astfel încât să poată alimenta în mod facil 2 maşini electrice simultan parcate în lungul axului drumului şi perpendicular pe axul drumului”. Contestatoarea solicită achizitoarei să explice ce dorește de fapt: se dorește ca stația de încărcare AC să fie separată de stația de încărcare DC, iar cele doua stații să se afle la distanță de 3 m unele de altele? 6. autoritatea contractantă să se decidă asupra componentei stațiilor de încărcare și să transmită o informație clară referitoare la componenta conectorilor și a numărului lor. „Echipat cu conector multistandard al sistemului de reîncărcare combinat CCS 2 şi/sau CHAdeMO pentru încărcare în curent continuu conform Standardului SR EN62196-3”. 10 Pagina 7 din 12

„Staţia electrică de încărcare trebuie să aibă cel puţin două din cele trei tipuri de cabluri electrice de interconectare: CHAdeMO, CCS, AC Type 2”.

Menționează că, potrivit Ghidului de finanțare din 29 octombrie 2021 a Programului privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi, prin promovarea infrastructurii pentru vehiculele de transport rutier nepoluant din punct de vedere energetic: staţii de reîncărcare pentru vehicule electrice în localităţi: „(3) Staţiile de reîncărcare vor fi echipate cel puţin cu prize şi conectori de tip 2 pentru vehicule, conform descrierii din standardul SR EN62196-2, pentru încărcarea în curent alternativ, şi cu conectori ai sistemului de reîncărcare combinat Combo 2, conform descrierii din standardul SR EN62196-3, pentru încărcarea în curent continuu”. Din specificațiile publicate de autoritate, reiese ca stația de încărcare poate să aibă și doar Type 2 șsi CHAdeMO ceea ce nu este conform ghidului AFM. Stațiile de încărcare trebuie să aibă Type 2, CCS2 și al treilea conector poate fi CHAdeMO. 7. uniformizarea cerinţelor tehnice în ceea ce priveşte standardul de protectie IP 55. Precizând că, în specificațiile tehnice ale stațiilor de încărcare se menționează: „Grad protecţie carcasă: IP55/IK 10”, iar, în specificațiile tehnice ale carcasei, se menţionează: „rezistentă la şocuri, rezistenţă la intemperii şi colorfast (compatibil IK10 şi IP 54)”, contestatoarea solicită uniformizarea gradului de protecție la IP55 și în ceea ce privește carcasa, astfel încât protecția stației la intemperii și acțiuni externe să fie reală și adaptată condiţiilor invocate. 8. eliminarea oricărei specificaţii tehnice constructive particulară unui anume producător, specificații tehnice ce țin de materialul din care este fabricată stația sau să accepte și alte materiale care asigură o protecție la impact IK10 și o protecție minimă de IP55, respectiv oțelul galvanizat. Menționează că, tot în specificațiile tehnice, achizitoarea face referire la materialul din care sunt confecționate stațiile de încărcare, respectiv „oțel inoxidabil și/sau aluminiu"; „Carcasă carcasa dintr-un material robust, cu rezistență la impact”. Se face referire la specificații personalizate a unui anume producător acestea fiind nepermise fiind considerate abuzive. Susține că stațiile trebuie să fie confecționate dintr-un material care să asigure o protecție la impact IK10 și o protecție minimă de IP55, deci materialul din care sunt fabricate trebuie să treacă aceste teste. Oricare ar fi materialele de fabricație, daca stațiile corespund unei protecții la intemperii min IP 55 și vandalism IK10, acestea sunt conforme cu standardele relevante. Pagina 8 din 12

Învederând faptul că specificaţiile de material nu reprezintă cerințe de performanţă sau funcţionare a staţiiior ce se doresc a fi achiziţionate, astfel cum statuează prevederile art 156 alin. (1) din Legea nr. 98/2016 că trebuie elaborate specificaţiile tehnice, ci descriu caracteristici constructive, contravenind, prin urmare, dispoziţiiior art. 156 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, petenta solicită autoritații contractante să se limiteze doar la formularea acelor specificaţii tehnice prin care să fie descrisă obiectiv necesitatea sa, astfel încât să nu fie restricţionată concurenţa prin includerea unui detaliu constructiv în caietul de sarcini. Întrucât materialul din care sunt confecționate stațiile de încărcare este o caracteristică constructivă și văzând art. 156 (2) din Legea nr. 98/2016: „(2) Cu excepţia cazului în care acest lucru este justificat de obiectul contractului, specificaţiile tehnice nu precizează un anumit producător, o anumită origine sau un anumit procedeu care caracterizează produsele sau serviciile furnizate de un anumit operator economic şi nici nu se referă la mărci, brevete, tipuri, la o origine sau la o producţie specifică, care ar avea ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau produse”, contestatoarea solicită Consiliului: „să înlăturați din caietul de sarcini specificațiile de material sau să acceptați și oțelul galvanizat, ca și material de construcție a stațiilor de încărcare”. Având în vedere toate aceste argumente, solicită Consiliului să dispună admiterea contestației, astfel cum a fost formulată și motivată, și să oblige autoritatea contractantă la remedierea documentației de atribuire și, în consecință, să procedeze la modificarea cerințelor prevăzute în caietul de sarcini privind: 1. eliminarea aplicației de management de plată și a cerinței „plata minim card bancar, POS", deoarece fiind ilegale în lipsa eliberării dovezii fiscale a plăţii, respectiv menţinerea cerinţei staţiilor cu sistem de plată POS cu eliberarea dovezii fiscale a plăţii acordând libertatea de propunere a soluţiilor de montaj a acestor sisteme de plată POS ; 2. înlăturarea ambiguităţii referitoare la protocolul OCPP; 3. renunțarea la cerința „comunicare modalități de plată"; 4. menționarea pentru display a gradului de protecție antivandal IK10; 5. eliminarea ambiguității cu referire la distanța de 3 m dintre 2 mașini care alimentează; 6. transmiterea unei informații clare referitoare la componența conectorilor și a numărului lor; 7. uniformizarea cerințelor tehnice în ceea ce privește standardul de protecție IP 55; 8. eliminarea oricărei specificații tehnice constructive particulară unui anume producător, specificații tehnice ce țin de materialul din care este fabricata stația sau să accepte și alte materiale care asigura o Pagina 9 din 12

protecție la impact IK10 și o protecție minimă de IP55, respectiv oțelul galvanizat . În subsidiar, în ipoteza în care nu este posibilă remedierea documentației atacate, contestatoarea, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (2) pct. C) și alin. (7) din Legea nr. 101/2016, solicită anularea procedurii de atribuire. Prin punctul de vedere nr. 7771/27.03.2024, înregistrat la CNSC cu nr. 18851/27.03.2024, .... a solicitat respingerea contestației formulată de .... .... SRL și continuarea procedurii de atribuire. Răspunzând punctual criticilor formulate de către .... .... SRL, achizitoarea arată următoarele: 1. În ceea ce priveşte nelegalitatea și netemeinicia cerinţelor din documentaţia de atribuire (punctul II din contestaţie), autoritatea contractantă precizează că a configurat documentaţia de atribuire într-o manieră care nu poate fi considerată restrictivă, cu respectarea principiilor prevăzute de legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice. 1.1. În ceea ce priveşte cerinţa privind eliminarea aplicaţiei de management de plată și a cerinţei „plata minim card bancar, POS" fiind ilegale în lipsa eliberării dovezii fiscale a plaţii, respectiv menţinerea cerinţei staţiilor cu sistem de plata POS cu eliberarea dovezii fiscale a plaţii,acordând libertatea de propunere a soluţiilor de montai a acestor sisteme de plata POS (punctul 1 din contestaţie), achizitoarea precizează că menţine cerinţa caietului de sarcini, justificând prin faptul că cerinţa, astfel cum este formulată, nu exclude posibilitatea, din punct de vedere tehnic, a unui sistem de plată POS, cu eliberarea dovezii fiscale a plăţii, asigurând astfel libertatea de propunere a soluţiilor de montaj privind sistemele de plata POS. 1.2 În ceea ce priveşte înlăturarea ambiguităţilor solicitate prin contestaţie la punctele 2, 4, 5, 6 și 7, achizitoarea consideră că solicitarea privind eliminarea/lămurirea unor „ambiguităţi/uniformizarea unor cerinţe tehnice" nu fac obiectul unei contestaţii, ci operatorul economic avea posibilitatea de a-i solicita clarificări referitoare la aceste aspecte în termenele şi condiţiile stabilite prin fişa de date a achiziţiei cap. 1.3) „Comunicare” şi cap II. 1.4 „Descrierea succintă a contractului sau a achiziției/achizițiilor”. În susţinerea celor menţionate invocă prevederile art. 2, art. 3 din Legea nr. 101/2016. 1.3 În ceea ce priveşte înlăturarea paragrafului (punctul 3 din contestaţie), „Comunicare Modalităţii plată: PLC, CA N~ PWM, RS 232, RS 485, Ethernet 3G, 4GS On-line Mobile App/SMS/NFC, Wi-Fi. POS Contacleess”, autoritatea contractantă îşi menţine cerinţa, întrucât specificaţiile din caietul de sarcini se referă atât la aplicaţiile de comunicare între periferice, cât și la modalităţile de plată. 1.4 Referitor la solicitarea privind menţionarea pentru display a gradului de protecţie antivandal IK10(punctul 4 din contestaţie), Pagina 10 din 12

achizitoarea precizează că, în cadrul documentaţiei de atribuire, a menţionat cerinţele minime care trebuie îndeplinite privind gradul de protectie carcasa, respectiv IP 55/IK10. În acest sens ofertanţii au posibilitatea de a oferta la standarde egale sau superioare cerinţelor menţionate în documentaţie. 1.5 În ceea ce priveşte solicitarea privind eliminarea oricărei specificaţii tehnice constructive particulară unui anume producător, specificaţii tehnice ce țin de materialul din care este fabricată stația sau să accepte și alte materiale care asigură o protecție la impact IK10 și o protecție minimă de IP55, respectiv otelul galvanizat (cerinţa 8), achizitoarea precizează că menţine cerinţa din caietul de sarcini, aceasta fiind în concordanta cu gradul de protecție la impact DC 10 și o protecție minima de IP55. Faţă de aceste aspecte, achizitoarea solicită respingerea contestaţiei depusă de .... .... SRL, împotriva documentaţiei de atribuire. .... .... SRL nu a transmis până la data prezentei recipisa de consemnare a cauțiunii. Prin adresa nr. 58/10.04.2024, transmisă prin e-mail și înregistrată la CNSC cu nr. 22323/11.04.2024, SC .... .... SRL, prin reprezentantul legal Dan Bogoș, a comunicat Consiliului că renunță la contestația formulată în cadrul procedurii de atribuire având ca obiect „Furnizarea, montarea, instalarea și punerea în funcţiune a 5 stații de reîncărcare, aferente obiectivului de investiţii «STAȚII DE REÎNCĂRCARE PENTRU VEHICULE ELECTRICE

ÎN

JUDEȚUL

....»”,

anunț

de

participare

nr. CN1066424/14.03.2024. Având în vedere dispozițiile art. 26 alin. (8) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului National de Soluționare a Contestațiilor, potrivit cărora „Consiliul poate lua act, oricând în cursul soluționării contestației, de renunțarea la aceasta de către contestator”, Consiliul ia act de renunțarea la contestația formulată de SC .... .... SRL, în contradictoriu cu ..... Pentru aceste motive, în baza legii și a mijloacelor de probă aflate la dosar, CONSILIUL DECIDE: Ia act de renunțarea la contestația .... .... SRL, în contradictoriu cu autoritatea contractantă ..... Prezenta decizie este obligatorie pentru părți, în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 101/2016. Pagina 11 din 12

Împotriva prezentei decizii se poate formula plângere, în termen de 10 zile de la comunicare pentru părțile cauzei, respectiv de la data luării la cunoștință de către alte persoane vătămate. Pagina 12 din 12