Dosar CNSC 1180/2016

CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR Str. Stavropoleos nr. 6, sector 3, Bucureşti, cod poştal 030084, România Tel: +4 021.310.46.41 Fax: +4 021.890.07.45 şi +4 021.310.46.42 www.cnsc.ro În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, Consiliul adoptă următoarea DECIZIE Nr. 1012/C7/1180 Data: 10.06.2016 Prin contestaţia nr. 1172/03.06.2016, înregistrată la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor cu nr. 16958/03.06.2016, depusă de S.C. UTILNAVOREP S.A., cu sediul în Constanţa, b-dul. A. Vlaicu, nr. 52, judeţul Constanţa, CUI RO 1905300, număr de înregistrare în registrul comerţului J13/4929/1992, reprezentată legal prin administrator Sorin Mitrea, privind procedura de cerere de oferte, cu etapă finală de licitaţie electronică, organizată pentru atribuirea contractului de lucrări, având ca obiect „Achiziţia lucrărilor de reparaţii, punere în funcţiune, întreţinere, supraveghere şi demontare fântâni arteziene şi bazine ornamentale din municipiul Constanţa şi staţiunea Mamaia”, de către MUNICIPIUL CONSTANŢA (PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CONSTANŢA), cu sediul în Constanţa, b-dul. Tomis, nr. 51, judeţul Constanţa, în calitate de autoritate contractantă, contestatorul a solicitat suspendarea prezentei proceduri de achiziţie publică, respectiv a încheierii contractului cu ofertantul declarat câştigător, până la soluţionarea fondului cauzei şi anularea adresei nr. 1155/30.05.2016, privind rezultatul procedurii de atribuire. CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR, asupra cauzei de faţă, constată următoarele: ……………. Pentru aceste motive, în baza legii şi a mijloacelor de probă aflate la dosar, 1

CONSILIUL DECIDE: Respinge contestaţia formulată de către S.C. UTILNAVOREP S.A., cu sediul în Constanţa, b-dul. A. Vlaicu, nr. 52, judeţul Constanţa, în contradictoriu cu MUNICIPIUL CONSTANŢA (PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CONSTANŢA), cu sediul în Constanţa, b-dul. Tomis, nr. 51, judeţul Constanţa, ca inadmisibilă. Prezenta decizie este obligatorie pentru părţi. Împotriva ei se poate formula plângere, în termen de zece zile de la comunicare. PREŞEDINTE, MEMBRU, MEMBRU, Bianca-Laura POPESCU Mihaela ENACHE Bogdan-Marius BOGHIU Redactată în 4 (patru) exemplare, conţine 4 (patru) pagini. 2

CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR C. N. S. C. Bucureşti, Str.Stavropoleos nr.6, sector 3, România, CP 030084, CIF 20329980, Tel. +4 021 3104641, Fax. +4 021 3104642, +4 021 8900745, www. cnsc.ro În conformitate cu prevederile art. 266 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul adoptă următoarea: DECIZIE Nr. / / Data: Prin contestaţia nr , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. formulată de SC , înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J40/8719/2005, având C.U.I. RO , reprezentată legal prin administrator împotriva răspunsului nr. , respectiv nr. , la solicitarile de clarificări transmise de către cu sediul în în calitate de autoritate contractantă, în cadrul procedurii de licitaţie deschisă, organizată în vederea încheierii acordului- cadru având ca obiect „Furnizare sisteme de parcări etajate supraterane automatizate”, s-a solicitat: - suspendarea procedurii de atribuire, până la soluţionarea contestaţiei; - anularea, în parte, a răspunsului nr. la solicitarea de clarificări, în ceea ce priveşte clarificările pentru întrebările nr. 6, 7, 8, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente; - anularea răspunsului nr. la solicitarea de clarificări, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente; - obligarea autorităţii contractante la luarea măsurilor de remediere, în sensul indicării, în mod clar, a actelor normative şi standardelor pe care sistemele de parcare trebuie să le respecte, precum şi a dotărilor minimale pe care sistemele trebuie să le deţină, prin raportare la legislaţia

aplicabilă,

în

vederea

obţinerii

autorizaţiilor

de funcţionare/operare şi prelungirea cu minim 21 de zile a termenului de depunere a ofertelor, de la data publicării, în SEAP, a modificărilor; 1

- în subsidiar, în cazul în care nu este posibilă remedierea neregulilor din documentaţia de atribuire, să se dispună anularea documentaţiei de atribuire şi a procedurii de atribuire; - în situaţia menţinerii clarificării nr. 7, obligarea autorităţii contractante la prelungirea termenului de depunere a ofertelor, cu modificarea documentaţiei de atribuire prin intermediul unei erate; - obligarea autorităţii contractante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea contestaţiei. Prin contestaţia nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. , formulată de SC SRL împotriva solicitării de clarificări nr. 12, având număr de înregistrare , elaborată de către , în calitate de autoritate contractantă, în cadrul aceleişi proceduri de atribuire, s-a solicitat: - anularea clarificării susmenţionată, precum şi a tuturor actelor ulterioare acesteia; - anularea documentaţiei de atribuire şi a procedurii de atribuire; - obligarea autorităţii contractante la luarea măsurilor de remediere, în sensul indicării în mod clar şi coerent a actelor normative şi standardelor pe care sistemele de parcare trebuie să le respecte, precum şi a dotărilor minime pe care sistemele trebuie să le deţină, prin raportare la legislaţia aplicabilă, în vederea obţinerii autorizaţiilor de funcţionare/operare, cu prelungirea cu minimum 21 de zile a termenului de depunere a ofertelor, de la data publicării în SEAP a modificărilor; - suspendarea procedurii de atribuire până la soluţionarea contestaţiei; - obligarea autorităţii contractante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea contestaţiei. Prin „Cerere de intervenţie accesorie, în nume propriu” nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. SC SRL, cu sediul în înmatriculată la Registrul Comerţului sub nr. , având cod fiscal , reprezentată legal prin administrator şi convenţional prin Cabinet Individual de , a solicitat „pronunţarea unei soluţii favorabile în favoarea autorităţii contractante şi respingerea contestaţiei formulată de către SC SRL”. Constatând faptul că cele 2 contestaţii sunt formulate în cadrul aceleiaşi proceduri, Consiliul face aplicarea dispoziţiilor art. 273 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi, pentru a se pronunţa o soluţie unitară, conexează dosarele susmenţionate, contestaţiile urmând a fi soluţionate în cadrul dosarului nr. / . În baza documentelor depuse de părţi, CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR DECIDE: 2

Admite contestaţiile formulate de SC SRL, cu sediul în , în contradictoriu cu cu sediul în şi anulează procedura de atribuire. Respinge cererea de intervenţie accesorie, depusă de SC SRL, cu sediul în . Obligă autoritatea contractantă la plata, către SC SRL, a sumei de 7.000 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiei. Obligatorie. Împotriva prezentei decizii, se poate formula plângere, în termen de 10 zile de la comunicare. MOTIVARE În luarea deciziei, s-au avut în vedere următoarele: Prin contestaţia nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. , SC SRL critică răspunsurile nr. respectiv nr. , la solicitarile de clarificări transmise de către în calitate de autoritate contractantă, în cadrul procedurii de atribuire susmenţionată şi solicită: - suspendarea procedurii de atribuire până la soluţionarea contestaţiei; - anularea, în parte, a răspunsului la solicitarea de clarificări nr. , în ceea ce priveşte clarificările date întrebărilor nr. 6, 7, 8, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente; - anularea răspunsului la solicitarea de clarificări nr. , precum şi anularea tuturor actelor subsecvente; - obligarea autorităţii contractante la luarea măsurilor de remediere în sensul indicării, în mod clar, a actelor normative şi standardelor pe care sistemele de parcare trebuie să le respecte, precum şi a dotărilor minimale pe care sistemele trebuie să le deţină prin raportare la legislaţia aplicabilă în vederea obţinerii autorizaţiilor de funcţionare/operare şi prelungirea, cu minim 21 de zile, a termenului de depunere a ofertelor de la data publicării, în SEAP, a modificărilor; - în subsidiar, în cazul în care nu este posibilă remedierea neregulilor din documentaţia de atribuire, să se dispună anularea documentaţiei de atribuire şi a procedurii de atribuire; - în situaţia menţinerii clarificării nr. 7, obligarea autorităţii contractante la prelungirea termenului de depunere a ofertelor, cu modificarea documentaţiei de atribuire prin intermediul unei erate; - obligarea autorităţii contractante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea contestaţiei. Contestatorul arată că autoritatea contractantă, deşi a prevăzut în caietul de sarcini, drept cerinţă tehnică minimală, ca sistemul de parcare să deţină „certificare CE, certificare privind rezistenţa la seism pentru minim 8 grade pe scala Richter, orice alte certificări necesare obţinerii avizului ISU” (Condiţii aferente acordului cadru - P01), nu a făcut nicio menţiune cu 3

privire la respectarea normativelor şi standardelor pentru obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu. Autorizaţia de securitate la incendiu, eliberată de IGSU este, după cum se arată, un act ulterior avizului emis de către IGSU, aviz care se emite în faza obţinerii autorizaţiei de construire. Autorizaţia de securitate la incendiu se eliberează după finalizarea construcţiei şi recepţia lucrărilor, în faza de autorizare a funcţionării. Documentaţia de atribuire fiind formulată în termeni „foarte generali”, fără indicarea, în concret, a normativelor tehnice care trebuie respectate de către sistemele ofertate, susţine contestatorul, în calitate de operator interesat să participe la procedura de achiziţie publică, a solicitat autorităţii contractante o serie de clarificări cu privire la cerinţele pentru obţinerea certificărilor/autorizărilor din partea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Motivul principal pentru care au fost solicitate aceste clarificări, se precizează în contestaţie, constă în faptul că, în prezent, pe piaţă pot fi identificate două categorii de sisteme de parcare: (i) unele automatizate, care au certificările CE şi respectă şi normativele avute în vedere de IGSU, dar care au un preţ mai mare, şi (ii) unele semi-automatizate, certificate CE, dar care nu respectă normativele IGSU şi care au un preţ mai mic. Astfel, susţine contestatorul, ţinând seama de criteriul de atribuire stabilit, care este „preţul cel mai scăzut”, precizările autorităţii contractante au fost esenţiale, cu atât mai mult cu cât aceasta a achiziţionat deja 54 de sisteme din cea de a doua categorie, astfel că SC SRL a dorit să clarifice dacă autoritatea doreşte să achiziţioneze acelaşi tip de sistem, sau unul mai performant, mai ales că, pentru sistemele deja autorizate, nu se poate obţine autorizaţia pentru securitate la incendii. În opinia contestatorului, răspunsurile autorităţii contractante la solicitările de clarificări au fost contradictorii, neclare, de natură să modifice permanent caracteristicile tehnice cuprinse în caietul de sarcini, motiv pentru care a formulat prezenta contestaţie. A. Astfel, contestatorul redă conţinutul clarificării nr. 4, punctele 6, 7 şi 8, cu întrebări şi răspunsuri. Contestatorul susţine că, prin clarificarea nr. 7, autoritatea contractantă a avut o conduită contrară, modificând documentaţia de atribuire şi caietul de sarcini, în sensul că a solicitat ofertanţilor, în mod expres, să dea o declaraţie pe propria răspundere prin care să declare următoarele:  „garantăm că sistemele de parcare furnizate, individual şi împreună cu elementele de construcţii necesare punerii în funcţiune şi utilizării, corespund tuturor standardelor şi normelor europene în vigoare cu privire la acest tip de echipament.  garantăm că sistemele de parcare furnizate, individual şi împreună cu elementele de construcţii necesare punerii în funcţiune şi utilizării, sunt proiectate pentru condiţii climatice similare celor din 4

România şi vor funcţiona în parametri optimi în condiţiile climatice din România.  mă angajez, ca înainte de predarea către autoritatea contractantă a sistemelor de parcare puse în funcţiune, să obţin autorizările de funcţionare emise de către ISCIR, IGSU, alte instituţii abilitate.  în cazul în care nu voi obţine autorizările de funcţionare din cauza faptului că sistemele de parcare, individual şi împreună cu elementele de construcţii necesare punerii în funcţiune şi utilizării, nu corespund standardelor şi normelor europene în vigoare, îmi asum întreaga responsabilitate şi înţeleg că autoritatea contractantă este în drept să solicite acordarea de despăgubiri din partea noastră”. Prin clarificările publicate de autoritatea contractantă, învederează contestatorul, au fost încălcate principii şi norme legale aplicabile în materia achiziţiilor publice, sens în care prezintă argumente. B. Răspunsurile la solicitările de clarificări sunt nelegale. B.1. Aspecte cu privire la admisibilitatea contestaţiei: Invocă, în susţinere, dispoziţiile art. 255 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, coroborat cu Ordinul Preşedintelui Autorităţii pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr. 171/2012. Analiza integrată/pe fond a modificărilor aduse prin clarificări, arată contestatorul, permite CNSC să dispună anularea clarificărilor, iar, dacă prin acestea s-a adus o modificare substanţială, dar totuşi necesară, documentaţiei de atribuire, constatând că nu poate să permită continuarea unei proceduri mult prea viciate pentru a fi remediată, C.N.S.C. urmează a dispune inclusiv anularea procedurii. În prezenta cauză, clarificările publicate de autoritatea contractantă în data de şi, respectiv, , introduc, în opinia contestatorului, următoarele modificări ale documentaţiei de atribuire: a) necesitatea de a oferta sisteme de parcare pentru care să se poată obţine autorizarea din partea IGSU, deşi, iniţial, s-a cerut doar ca sistemele să fie certificate CE (pentru punere pe piaţă); b) necesitatea obţinerii autorizaţiei pentru protecţia la incendiu din partea ISGU, deşi, prin caietul de sarcini, s-a solicitat doar avizarea, de către IGSU, iar, prin Clarificarea nr. 4, s-a precizat că nu este necesară autorizarea de către IGSU (pct. 6, 7, 8); c) necesitatea de a include sisteme de climatizare, deşi nu s-au solicitat prin caietul de sarcini, iar, prin Clarificarea nr. 4, s-a menţionat că nu sunt necesare, întrucât există alte sisteme de parcare supraetajată care funcţionează fără echipamente de climatizare. În plus, susţine contestatorul, clarificările date de autoritatea contractantă nu lămuresc distincţiile practice între certificarea CE privind punerea pe piaţă a echipamentelor automatizate şi îndeplinirea cerinţelor pentru obţinerea avizelor şi autorizaţiilor privind protecţia la incendii. Or, se arată în continuare, , intuind potenţiale riscuri în acest sens, în contextul 5

socio-economic actual, a solicitat ca acest aspect să fie clarificat, pentru a i se putea configura oferta tehnică şi, implicit, oferta financiară. Cu toate acestea, răspunsurile autorităţii contracte au fost evazive, neclare, încălcând dispoziţiile art. 78 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, ceea ce, în opinia sa, denotă lipsa de pregătire a autorităţii pentru achiziţia în cauză. În continuare, contestatorul prezintă, detaliat, „în ce constau modificările aduse prin răspunsurile la clarificări atacate şi impactul acestora asupra legalităţii procedurii de atribuire”. B.2. Actele atacate, susţine contestatorul, modifică substanţial documentaţia de atribuire. B.2.1. Prin clarificări, după cum se arată, s-a solicitat ca pentru sistemele de parcare să se poată obţine autorizaţia de protecţie la incendii, deşi, iniţial, s-a solicitat doar certificare CE. Contestatorul susţine că, potrivit caietului de sarcini, este necesar ca sistemele de parcare să deţină doar certificare CE, adică să fie certificate pentru conformitate, certificare ce reprezintă o condiţie pentru punerea pe piaţă a produselor, şi nu trebuie confundată cu caracteristicile tehnice şi dotările unui echipament, necesare pentru ca acesta să fie autorizat ca fiind sigur în ceea ce priveşte protecţia la incendii. Cele două categorii de condiţii sunt diferite, cu precizarea că un produs care nu este certificat de conformitate, nu poate fi autorizat ca îndeplinind condiţiile privind protecţia la incendii, deşi certificarea de conformitate nu reprezintă singura condiţie pentru obţinerea autorizării IGSU. Ulterior, arată contestatorul, la insistenţele operatorilor interesaţi, prin Clarificarea nr. 1, înregistrată sub nr. 287 din 04.04.2016, răspunsul nr. 2, autoritatea contractantă a precizat că „produsele trebuie să fie certificate CE. Ofertantul are obligaţia să predea un produs care să funcţioneze conform tuturor normelor europene în vigoare”. Mai mult, la întrebarea nr. 4 (partea a II-a) din cadrul aceleiaşi solicitări de clarificări, autoritatea contractantă nu a dat niciun răspuns, deşi întrebarea s-a referit la normativele care IGSU solicită să fie respectate pentru a se elibera autorizaţia pentru protecţie la stingerea incendiilor. De asemenea, arată contestatorul, prin Clarificarea nr. 4, întrebarea nr. 7, punctele ii) şi iii), autoritatea contractantă a fost întrebată dacă în valoarea estimată a achiziţiei au fost incluse (i) instalaţii termotehnice (sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, detectoare de fum şi CO, instalaţia de încălzire etc.) şi (ii) instalaţii hidrotehnice (ex. canalizare, decantoare, staţii de pompare, hidranţi, sisteme cu sprinklere sau alte instalaţii de stins incendii, dotări PSI etc.), la care, prin răspunsul său, autoritatea contractantă a precizat că nu sunt necesare astfel de instalaţii, deci nu sunt incluse în acordul cadru. Or, susţine contestatorul, instalaţiile în cauză sunt esenţiale pentru obţinerea autorizaţiei pentru protecţia la incendii, având în vedere că, pct. 4.1 din Normativul PI 18/2/2013 Reglementarea tehnică „Normativ privind 6

securitatea la incendiu a construcţiilor, Partea a II-a - Instalaţii de stingere”, indicativ P118/2-2013 din 08.08.2013, indicat de către I.G.S.U. prin adresa nr. 1687/26.04.2016 ca fiind aplicabi, prevede că: „echiparea tehnică a clădirilor cu hidranţi de incendiu interiori se realizează la pct. p) parcaje supraterane cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cele cu aria desfăşurată mai mare de 600 m²”, precum şi că „este obligatorie echiparea sistemelor de parcare cu coloane uscate” (pct. 5.2 b din acelaşi normativ), hidranţi exteriori (pct. 6.1. 4 r), iar „pentru parcajele subterane din categoria PI şi P2, definite conform reglementărilor tehnice specifice, care nu sunt echipate cu instalaţii de stingere cu sprinklere, parcaje supraterane închise cu maximum două niveluri în primele 30 de minute se asigură funcţionarea hidranţilor de incendiu interiori iar în următoarele 180 minute, se asigură funcţionarea numai a hidranţilor de incendiu exteriori”(Pct. 13.31.f). De asemenea, contestatorul arată că, potrivit Normativului P118/1999 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, parcajele supraterane se încadrează în clasa de risc la incendiu mare (pct. 2.1.3), Punctele 4.43.32 - 4.43.55 din acelaşi normativ detaliind instalaţiile termotehnice şi hidrotehnice cu care sistemele de parcare trebuie să fie dotate, în vederea autorizării funcţionării acestora, de către I.G.S.U. Cu toate că, prin Clarificarea nr. 4, s-a precizat că nu sunt necesare instalaţiile hidro şi termotehnice esenţiale pentru autorizarea I.G.S.U., ulterior, arată contestatorul, în data de 25.04.2016, autoritatea contractantă a revenit şi a precizat că este necesar ca sistemele de parcare să obţină autorizaţia din partea I.G.S.U. (ba, mai mult, s-a impus ofertantului această obligaţie). Or, susţine contestatorul, obţinerea autorizaţiei I.G.S.U. implică, în mod obligatoriu, existenţa instalaţiilor termo şi hidrotehnice, astfel cum rezultă din normativele tehnice anterior menţionate. Cu alte cuvinte, contestatorul apreciază că autoritatea contractantă, conştientizând că nu poate achiziţiona un sistem care nu poate fi autorizat de către I.G.S.U., a modificat „din mers” cerinţele tehnice din caietul de sarcini şi obiectul contractului, având pe parcursul perioadei cuprinse între o atitudine oscilantă, de natură să lezeze drepturile operatorilor economici interesaţi. Astfel, arată contestatorul, deşi iniţial autoritatea contractantă a solicitat doar certificare CE, ulterior, aceasta a inclus o serie de caracteristici tehnice şi lucrări suplimentare, iar analiza obiectului acordului cadru, punctele 01-20, în opinia sa, relevă faptul că lucrările termo şi hidrotehnice nu sunt incluse în obiectul contractului, ele nefiind considerate necesare anterior datei de 25.04.2016. Se arată că, potrivit art. 8 alin. 1 lit. a) din Normele Metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă, aprobate prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 3/2011, nu 7

se eliberează avize/autorizaţii „atunci când se constată, la verificarea documentelor depuse, precum şi în teren, neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de reglementările tehnice în vigoare şi de prezentele norme metodologice”, normă din care reiese că operatorii economici interesaţi să furnizeze şi să pună în operă un sistem de parcare supraetajată supraterană (împreună cu lucrările de construcţie aferente) au dreptul de a cunoaşte cerinţa tehnică privind autorizarea la incendii, de la bun început, în vederea configurării ofertei tehnice într-o manieră care să permită autorizarea ulterioară. În concluzie, contestatorul susţine că este evident faptul că autoritatea contractantă a modificat documentaţia de atribuire, instituind cerinţe tehnice noi, cu modificarea obiectului acordului-cadru în perioada de pregătire a ofertelor. În plus, susţine contestatorul, autoritatea contractantă a furnizat clarificări ambigue, neclare, de natură a produce confuzie pentru operatorii economici interesaţi să participe la procedura de achiziţie publică. B.2.2. Prin clarificări, arată contestatorul, s-a solicitat ca, pentru sistemele de parcare, să se obţină autorizaţia de protecţie la incendii, deşi iniţial cerinţa a vizat doar obţinerea avizului I.G.S.U. Astfel, se arată că, potrivit caietului de sarcini, ofertanţilor li s-a solicitat ca echipamentele ofertate să deţină „orice certificări necesare obţinerii avizului ISU”, avizul eliberat de I.G.S.U. reprezentând un act premergător obţinerii autorizaţiei de construire, în situaţia în care acesta este solicitat prin certificatul de urbanism. Mai mult, arată contestatorul, conform art. 1 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 3/2011: „Avizele de securitate la incendiu sunt actele emise, în baza legii, de către inspectoratele judeţene şi al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare inspectorate, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice ale lucrărilor de construcţii, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale - securitate la incendiu - a construcţiilor, instalaţiilor şi a altor amenajări”. Contestatorul susţine că, ulterior, prin Clarificarea nr. 7, autoritatea contractantă a menţionat, „pentru prima dată”, necesitatea obţinerii autorizaţiei pentru protecţia la incendii, act final al I.G.S.U., act ce intervine după finalizarea şi recepţia construcţiei, în etapa de funcţionare şi operare, astfel cum sunt acestea definite la art. 2 din aceleaşi Norme metodologice. Emiterea celor două acte, precizează contestatorul, implică îndeplinirea unor condiţii diferite, depunerea unor documentaţii distincte, iar efectele produse de avize, ca acte premergătoare, diferă de efectele autorizaţiei, ca act administrativ final. Cu ale cuvinte, contestatorul arată că deşi, iniţial, autoritatea contractantă a prevăzut doar necesitatea obţinerii avizului I.G.S.U., ulterior 8

a fost ambiguă şi neclară, prin Clarificarea nr. 4 neprecizând nimic despre necesitatea obţinerii autorizaţiei I.G.S.U., pentru ca, mai apoi, să solicite ofertanţilor să dea o declaraţie că sistemele pot fi autorizate I.G.S.U. În opinia contestatorului, modificarea cerinţei este de natură să vicieze procedura de achiziţie publică, întrucât conformarea cerinţelor autorităţii contractante în materie de autorizare implică angajarea unor costuri mai mari, costuri care trebuie avute în vedere în oferta financiară şi care să fie corespondenţe unor lucrări detaliate în oferta tehnică. Or, susţine contestatorul, cerinţa a fost menţionată expressis verbis abia în data de 25.04.2016, prin Clarificarea nr. 7, astfel încât este evidentă încălcarea normelor legale în materia achiziţiilor publice, cu consecinţa admiterii contestaţiei. B.2.3. Prin Clarificarea nr. 7, arată contestatorul, s-a solicitat obţinerea autorizaţiei de funcţionare, ca o condiţie pentru plata preţului, cu posibilitatea de a plăti despăgubiri către autoritatea contractantă. Contestatorul arată că, prin Clarificarea nr. 7, autoritatea contractantă a solicitat, pentru prima dată, ca prestatorul să dea o declaraţie prin care acesta se obligă să obţină autorizaţiile de funcţionare. Practic, susţine contestatorul, autoritatea contractantă a modificat, încă o dată, obiectul contractului, cerând prestatorului să declare: „mă angajez, ca înainte de predarea către autoritatea contractantă a sistemelor de parcare puse în funcţiune, să obţin autorizările de funcţionare emise de către ISCIR, IGSU, alte instituţii abilitate”, în caz contrar „îmi asum întreaga responsabilitate şi înţeleg că autoritatea contractantă este în drept să solicite acordarea de despăgubiri din partea noastră”, cerinţă care nu a fost inclusă în documentaţia de atribuire, fiind introdusă în data de 25.04.2016, cu 8 (opt) zile înaintea depunerii ofertelor, dintre care 2 zile sunt nelucrătoare, consecinţa fiind, după cum se arată, că operatorii interesaţi trebuie să îşi reconfigureze întreaga ofertă tehnică şi financiară, obţinerea acestor autorizaţii implicând costuri suplimentare pentru prestator. Astfel, contestatorul arată că, deşi art. 78 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi art. 1 din Ordinul nr. 171/2012 prevăd în mod clar că, prin răspunsul la solicitarea de clarificări nu se pot aduce modificări documentaţiei de atribuire, autoritatea contractantă a încălcat normele imperative invocate, introducând o nouă cerinţă în documentaţia de atribuire, în realitate, „o nouă obligaţie pentru operatorii economici interesaţi”. Fără a relua cele mai sus afirmate, contestatorul consideră că autoritatea contractantă a furnizat, în mod permanent, clarificări ambigue şi neclare în ceea ce priveşte condiţiile de autorizare, plecând de la premisa că deţine deja sisteme de parcări care funcţionează fără a avea autorizaţia pentru protecţie la incendiu, fără a inţelege „de ce ar fi necesară o astfel de autorizare tocmai acum”. Mai mult, arată contestatorul, în data de 9

25.04.2016, autoritatea contractantă „a înţeles că este necesară autorizare IGSU şi a cerut operatorilor să se oblige să o obţină”. Contestatorul învederează că o astfel de abordare este contrară principiilor care guvernează materia achiziţiilor publice, reprezentând o veritabilă modificare a documentaţiei de atribuire. B.2.4. În opinia contestatorului, există contradicţii între Clarificarea nr. 4 şi Clarificarea nr. 7 privind sistemele de climatizare. Conduita oscilantă a autorităţii contractante, precizează contestatorul, s-a manifestat şi în ceea ce priveşte sistemele de climatizare. Astfel, pentru a fi autorizate, respectivele sisteme trebuie să fie prevăzute cu instalaţii de climatizare care să asigure o temperatură interioară cuprinsă între 5°-41°, întrucât clima ţării este una temperat continentală, cu temperaturi cuprinse între -20°, în sezonul rece şi +42°, în sezonul cald. În opinia contestatorului este evident că era necesară asigurarea unor astfel de instalaţii de climatizare, cu atât mai mult cu cât autovehiculele care sunt parcate au rezervoare cu combustibil uşor inflamabil, pentru care este interzisă depozitarea la temperaturi peste 45°. Totodată, pentru a contura conduita oscilantă a autorităţii contractante, contestatorul face următoarele precizări: a) prin documentaţia de atribuire nu s-a prevăzut nicio cerinţă tehnică referitoare la temperatura interioară în sistemele de parcare supraetajată; b) prin Clarificarea nr. 1, înregistrată sub nr. 287/04.04.2016, răspunsul nr. 16, autoritatea contractantă a apreciat că simplul fapt al acoperirii şi închiderii construcţiei este suficient pentru a evita îngheţul; c) prin Clarificarea nr. 4, răspunsul nr. 6, autoritatea contractantă a menţionat că nu ar fi aplicabil standardul SR EN 14010 + A1/2009, întrucât alte sisteme similare nu au echipamente de climatizare şi „au funcţionat, atât pe perioada iernii, cât şi pe perioada verii, în parametri optimi”; d) prin Clarificarea nr. 7, în data de 25.04.2016, autoritatea contractantă a impus ofertanţilor să declare că „garantăm că sistemele de parcare furnizate, individual şi împreună cu elementele de construcţii necesare punerii în funcţiune şi utilizării, sunt proiectate pentru condiţii climatice similare celor din România şi vor funcţiona în parametri optimi în condiţiile climatice din România”. Contestatorul apreciază că răspunsurile autorităţii contractante sunt lacunare, de natură să creeze confuzie printre ofertanţi, întrucât din acestea nu reiese dacă sistemele de parcare supraterane trebuie să îndeplineasc, sau nu, anumite cerinţe tehnice, dacă este necesară, sau nu, autorizarea IGSU, dacă există cerinţe privind climatizarea, etc. B.2.5. Concluzionând, contestatorul învederează următoarele: În contextul socio-economic actual, după evenimentele din data de 31.10.2015 care au readus în dezbaterea publică necesitatea respectării legislaţiei privind protecţia la incendiu, apreciază contestatorul, sistemele ofertate trebuie să fie apte de a obţine autorizaţia pentru protecţia la 10

incendiu, fiind, însă, necesar ca autoritatea contractantă să precizeze în mod expres această cerinţă încă de la începutul procedurii de atribuire, pentru a lăsa suficient timp ofertanţilor să îşi structureze propunerea tehnică şi propunerea financiară, în acord cu toate prevederile legale aplicabile unor astfel de sisteme şi construcţii. Între sistemele automatizate apte să obţină autorizaţia IGSU şi cele care deţin doar certificare CE, fără însă a putea fi autorizate de IGSU, există, după cum se arată, diferenţe notabile la nivelul dotărilor şi echipamentelor componente (dotarea cu hidranţi, sprinklere, instalaţii de climatizare, sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, detectoare de fum, etc.), diferenţe care se reflectă în mod direct în preţul sistemelor şi al lucrării, în ansamblu. Contestatorul arată că cerinţa autorităţii contractante a apărut abia după ce şi alţi operatori interesaţi au întrebat în mod recurent autoritatea contractantă dacă este necesară obţinerea autorizaţiei pentru protecţia la incendii şi, dacă da, unde au fost precizate în obiectul contractului lucrările termo şi hidrotehnice necesare pentru obţinerea autorizaţiei IGSU. SC SRL consideră că este esenţial să cunoască aceste aspecte, pentru că, în funcţie de ele, poate pregăti propunerea tehnică şi propunerea financiară. O astfel de solicitare este cu atât mai întemeiată cu cât propunerea financiară se întocmeşte conform formularului 10B, pe fiecare componentă dintre cele menţionate la punctele P01-P20, nefiind permisă cotarea unor componente care nu sunt expres listate în documentaţia de atribuire. De asemenea, susţine contestatorul, precizarea clară a cerinţelor reprezintă o condiţie esenţială pentru asigurarea tratamentului egal şi comparabilităţii ofertelor, mai ales în contextul în care criteriul de atribuire este „preţul cel mai scăzut”. Contestatorul apreciază că din cele prezentate, reiese în mod clar că autoritatea contractantă a modificat, în final, documentaţia de atribuire, după ce, anterior, a avut o atitudine oscilantă, ambiguă şi lipsită de claritate în ceea ce priveşte respectarea normelor tehnice pentru autorizarea I.G.S.U. În practica C.N.S.C., respectiv Decizia nr. 1301/135/C10/731,738, 750,755,770/16.04.2013, Decizia nr. 232/C2/143,144/19.02.2016, Decizia nr. 5013/C6/4996/”28.09.2016”, precum şi în practica instanţelor de judecată, s-a reţinut, în mod constant, că modificarea documentaţiei de atribuire, chiar dacă era necesară pentru punerea în acord cu prevederile legale aplicabile în domeniul respectiv, reprezintă o abatere de la principiul legalităţii procedurii de atribuire, abatere care poate fi sancţionată de către C.N.S.C. fie prin anularea clarificărilor şi obligarea la luarea măsurilor de remediere, cu prelungirea corespunzătoare a termenului de depunere a ofertelor, fie prin anularea întregii proceduri, dacă procedura este atât de viciată, încât nu poate fi menţinută. 11

De asemenea, se invocă considerente din deciziile C.N.S.C. în cauze similare. Concluzionând în legătură cu cele anterior expuse, contestatorul consideră că în cauză există abateri de la principiul legalităţii procedurii de atribuire, constând în: a) privarea SC SRL de dreptul de a avea acces la specificaţii tehnice clare şi concrete, care să indice actele normative pe care sistemele ofertate trebuie să le îndeplinească, prin publicarea Clarificării nr. 4 care nu a furnizat un răspuns clar şi coerent la întrebările sale; b) modificarea documentaţiei de atribuire, fără prelungirea termenului de depunere a ofertelor şi introducerea atât a unor specificaţii tehnice noi, cât şi lărgirea obiectului contractului de achiziţie publică, prin introducerea obligaţiei de a livra echipamente apte de a fi autorizate I.G.S.U., precum şi obligaţia de a obţine autorizaţia pentru protecţie la incendii, în caz contrar, ofertantul fiind ţinut să despăgubească autoritatea contractantă. În continuare, contestatorul prezintă argumente privind admisibilitatea cererii de suspendare a procedurii. În drept, se invocă dispoziţiile art. 255 alin. 1 şi urm., art. 275 din  O.U.G. nr. 34/2006. Cu adresa nr. înregistrată la CN.S.C. sub nr. , a depus punct de vedere cu privire la contestaţia formulată de SC SRL, solicitând respingerea acesteia, în temeiul art. 271 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006,  deoarece contestatorul nu a respectat prevederile alin. 3 din acelaşi act normativ şi nu a depus, la sediul său, odată cu contestaţia, şi documentul, în original, care să ateste constituirea garanţiei de bună conduită, ci a depus, în xerocopie simplă, necertificată, scrisoarea de bună conduită nr. GI/59360 din , iar, în situaţia în care se va considera îndeplinită procedura prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la depunerea garanţiei de bună conduită, respingerea contestaţiei, ca nefondată. Autoritatea contractantă arată că a iniţiat procedura în cauză în data de , prin publicarea în S.E.A.P. a anunţului de participare nr. 166790, care are ca obiect atribuirea unui acord-cadru pe 4 ani pentru „Furnizare sisteme de parcări etajate supraterane automatizate”, în care sunt incluse furnizarea de echipamente, împreună cu operaţiunile/lucrările de montare şi punere în funcţiune. În continuare, autoritatea contractantă răspunde, punctual, cu privire la capetele de cerere formulate de către contestator, învederând următoarele: 1. Referitor la capătul de cerere privind suspendarea procedurii de atribuire, autoritatea contractantă arată că, în data de , a suspendat din oficiu procedura, fapt „confirmat” şi prin Decizia C.N.S.C. nr. . 2. Cu privire la capătul de cerere referitor la anularea, în parte, a răspunsului la solicitarea de clarificare - Clarificarea 4, înregistrată sub nr. 339/340/19.04.2016 („Clarificarea nr.4"), în ceea ce priveşte clarificările 12

date la întrebările nr. 6, 7, 8, precum şi în ceea ce priveşte toate actele ulterioare acesteia, autoritatea contractantă precizează: Referitor la solicitarea 6 din Clarificarea nr. 4, pe care o redă, arată că, la nivelul standardului SR EN 14010 + A1/2009 – Securitatea maşinilor. Echipament pentru acţionarea sistemelor de parcare pentru autovehicule. Cerinţe de securitate şi CEM pentru proiectare, execuţie, montare şi punere în serviciu, menţionat de contestator, nu a fost identificată nicio referire la obligativitatea ca sistemele de parcare automatizate să funcţioneze în intervalul de temperaturi +5°C si +40°C, ci numai măsurile pe care producătorul trebuie să le întreprindă pentru ca echipamentul să corespundă standardului (subcapitolul 5.3.3 Mediu înconjurător - Anexa 1). Mai mult, la nivelul acestui normativ, la pag. 9, este evidenţiat, după cum se arată, standardul EN 60204:1/1997 - Securitatea maşinilor. Echipamente electrice pentru maşini, în care se menţionează următoarele (Anexa 2): „4.4.1 Generalităţi Trebuie să se stabilească ca aparatajul electric să fie utilizat numai în mediul fizic şi condiţiile de funcţionare pentru care el a fost destinat. Cerinţele de la 4.4.2 până la 4.4.8 includ mediul fizic şi condiţiile de funcţionare ale celei mai mari părţi a maşinilor acoperite de această parte a EN 60204. Când se aplică condiţii speciale sau când limitele specificate sunt depăşite, este recomandabil să se stabilească un acord între utilizator şi furnizor (a se vedea 4.1 şi anexa B).” şi „4.4.3 Temparatura aerului ambiant Echipamentul electric trebuie să poată funcţiona corect la temperatura prevăzută a aerului ambiant. Cerinţa minimă pentru toate echipamentele electrice este să funcţioneze corect la o temperatură a aerului cuprinsă între +5°C şi +40°C. Pentru medii cu temperaturi foarte ridicate (de exemplu, climate tropicale, oţelării, fabrici de hârtie) şi pentru medii reci, pot fi necesare cerinţe suplimentare (a se vedea anexa B)”. Astfel, autoritatea contractantă arată că sistemele de parcare pe care doreşte să le achiziţioneze urmează a fi montate la exterior şi nu incluse în alte construcţii, prin urmare regimul termic al mediului ambiant în care urmează a funcţiona acestea trebuie să fie specific celui din România şi în special celui din zona Municipiului Bucureşti, acolo unde urmează a fi montate. Mai mult, precizează autoritatea, cele 54 de sisteme de parcare, prezentate printr-o imagine, deja implementate în sectorul 6 şi care funcţionează în parametri optimi, indiferent de temperatura aerului, nu sunt închise ermetic, fiind parţial deschise la partea superioară. Având în vedere că cerinţa din EN 60204:1/1997, privind regimul termic în care urmează a funcţiona echipamentele electrice, reprezintă cerinţe minime şi nu limitative, sistemele putând fi dotate cu echipamente electrice care să funcţioneze la temperaturi care nu se află în intervalul 13

+5°C şi +40°C, autoritatea contractantă consideră că nu sunt necesare echipamente de climatizare, care, pe lângă faptul că nu sunt justificate, implică şi costuri foarte ridicate, atât pentru achiziţia şi montarea acestora, cât şi pentru energia electrică necesară funcţionării, sens în care „îşi menţine punctul de vedere cu privire la acest aspect”. 2.2 Cu privire la solicitarea 7, autoritatea contractantă consideră că, în cadrul răspunsului la aceasta, a clarificat aspectul referitor la studiile geo-topo-hidro şi lucrările de deviere reţele. Referitor la instalaţiile termotehnice şi hidrotehnice, contrar aprecierilor contestatorului că acestea ar fi obligatorii conform P118-99 - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, autoritatea contractantră arată că acest normativ se referă la securitatea la incendiu a construcţiilor, procedura nefiind demarată pentru realizarea unei construcţii, a unei clădiri, ci pentru furnizarea de sisteme de parcare supraterană etajată automatizată tipizate, în speţă nişte utilaje, ce urmează a fi amplasate pe domeniul public al municipalităţii, pentru a căror amplasarea se vor obţine autorizaţii de construire, conform legislaţiei în vigoare. De altfel, precizează autoritatea, şi la amplasarea celor 54 de sisteme existente pe raza sectorului 6, obiectul autorizaţiilor de construire a fost construirea de fundaţii în vederea montării modulelor de parcare verticală tip carusel, lucrări cuprinse în acordul-cadru. De asemenea, se arată că, la nivelul acordului-cadru, au fost prevăzute închideri perimetrale cu perete cortină şi suprafeţe vitrate, care, ca şi la sistemele deja montate, vor avea rol de protecţie împotriva prafului, precipitaţiilor, furtului, vandalismului, dar şi rol estetic, şi vor trebui să fie neetanşe, cu deschideri la partea superioară, pentru a facilita circulaţia curenţilor de aer. Mai mult, autoritatea contractantă precizează că, în conformitate cu art. 1 lit.t) din H.G. nr. 1739/2006 cu modificările şi completările ulterioare, se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu, clădirile sau spaţiile amenajate în clădiri, destinate parcării şi/sau întreţinerii şi reparării a peste 10 autoturisme. Autoritatea contractantă arată că, chiar şi în situaţia în care echipamentele ar fi considerate clădiri, normativul P118-99 reglementează prin art. 5.10.4. şi 5.10.3. De asemenea, având în vedere adresa nr. 1687/P, 51.986 din 26.04.2016, emisă de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, invocată de contestator, autoritatea contractantă arată că, prin aceasta, instituţia recunoaşte că sistemele de parcări etajate supraterane automatizate nu fac obiectul Normativului pentru proiectarea, execuţia, exploatarea şi post-utilizarea parcajelor etajate pentru autoturisme, indicativ NP 24-1997, reprezentanţii IGSU enumerând o serie de normative care, în opina lor, trebuie avute în vedere la proiectarea sistemelor de parcare, fără alte informaţii concrete, cu toate că, prin adresa nr. 27 din 12.04.2016 contestatorul i-a solicitat în mod concret informaţii cu privire la 14

unele aspecte punctuale ceea ce, în opinia sa, denotă faptul că specialiştii din cadrul IGSU nu au identificat cerinţe clare obligatorii pe care sistemele de parcare ce urmează a fi achiziţionate trebuie să le îndeplinească. În ceea ce priveşte instalaţiile de colectare a apelor pluviale, autoritatea consideră că nu sunt necesare, deoarece la proiectarea fundaţiei se va avea în vedere ca acestea să fie dirijate către reţeaua colectoare din zonă. Având în vedere aspectele prezentate, autoritatea contractantă arată că „îşi menţine opinia că instalaţiile termotehnice şi hidrotehnice nu sunt necesare.” 2.3. Referitor la solicitarea 8, autoritatea contractantă precizează că, prin Ordinul nr. 2465/2013 al Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a fost aprobat Codul de proiectare seismică. Partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri, cod care, după cum se arată, se referă la proiectarea seismică a clădirilor, procedura în cauză vizând achiziţionarea unui utilaj de stocare pe verticală a autoturismelor, astfel consideră că prevederile normativului nu se aplică. De altfel, arată autoritatea, la cele 54 de sisteme montate pe raza sectorului 6, autorizaţiile de construire au fost emise pentru execuţia fundaţiei şi a branşamentului la reţeaua de alimentare cu energie electrică, nu pentru execuţia unei clădiri. Cu toate acestea, autoritatea contractantă arată că, chiar în situaţia în care „am echivala acest utilaj cu o clădire”, în cadrul Codului, la pag. 41, se prevede că: „(5) Fundaţiile şi terenul de fundare vor prelua, de regulă, eforturile transmise de suprastructură, fără deformaţii permanente substanţiale. La evaluarea reacţiunilor se vor considera valorile efective ale rezistenţelor dezvoltate în elementele structurale (asociate mecanismului structural de disipare de energie). Rigiditatea fundaţiilor va fi suficientă pentru a transmite la teren, cât mai uniform, eforturile primite la baza suprastructurii.” Aşadar, ţinând cont de prevederea mai susenunţată, autoritatea contractantă susţine că, în ipoteza în care sistemul de parcare ar fi asimilat unei clădiri, codul de proiectare seismică ar trebui aplicat doar la proiectarea fundaţiei. De asemenea, ţinînd cont că sistemul de parcare, utilajul în sine, stochează autoturismele pe verticală, autoritatea contractantă arată că nu renunţă la solicitarea ca acesta să deţină certificare privind rezistenţa la seism pentru minim 8 grade pe scala Richter, obţinut de către producător în baza proiectului întocmit ţinând cont de prevederile legale asociate acestui tip de parcaj. Valoarea de 8 grade, precizează autoritatea, a fost aleasă ţinând cont de numeroasele opinii ale specialiştilor în Fizica Pământului, care prevăd că următorul cutremur mare din România va avea o magnitudine mai mare decât cel din 1977, care a fost de 7,2 grade, poate asemănător cu cel din 1802, care a avut o magnitudine de 7,9 grade. 15

3. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea răspunsului la solicitarea de clarificare - Clarificarea 7 înregistrată sub nr. 374/ 25.04.20165, precum şi a tuturor actelor ulterioare acestuia, autoritatea contractantă arată că „este de acord să elimine prevederile clarificării nr.7, drept pentru care a publicat în SEAP clarificarea nr.12”. 4. Cu privire la capătul de cerere privind obligarea la luarea măsurilor de remediere, în sensul indicării în mod clar a actelor normative şi standardelor pe care sistemele de parcare trebuie să le respecte, precum şi a dotărilor minimale pe care sistemele trebuie să le deţină, prin raportare la legislaţia aplicabilă în vederea obţinerii autorizaţiilor de funcţionare/ operare, cu prelungirea cu minimum 21 de zile a termenului de depunere a ofertelor, de la data publicării în SEAP a modificărilor, iar, în situaţia în care nu este posibilă remedierea neregulilor din documentaţia de atribuire, anularea documentaţiei de atribuire şi a procedurii de atribuire a contractului, autoritatea contractantă arată că, în documentaţia de atribuire, a solicitat ca ofertanţii să ofere un produs certificat CE. La nivelul Uniunii Europene sistemele de parcare automatizate, după cum se arată, trebuie să îndeplinească cerinţele multor standarde, astfel, la elaborarea caietului de sarcini, considerând că nu este necesară enumerarea tuturor standardelor, pentru ca enumerarea să nu fie interpretată ca fiind abuzivă sau incompletă, susţine autoritatea contractantă, a solicitat ca sistemele de parcare să deţină certificare CE, aceasta fiind garanţia că acest produs îndeplineşte cerinţele standardelor sau directivelor europene armonizate. De altfel, precizează autoritatea, Comisia Europeană descrie marcajul CE drept un paşaport pentru ca bunurile să poată fi vândute în mod liber pe piaţa internă europeană, iar Certificarea de atestare a conformităţii CE se eliberează fabricantului sistemului de către un organism de certificare abilitat şi este destinat autorităţilor statelor membre, reprezentând o semnalizare cu privire la conformitatea produsului faţă de directivele noii abordări. Marcajul CE prezent pe un produs, după cum se arată, indică autorităţilor faptul că produsul este în conformitate cu cerinţele esenţiale de siguranţă şi sănătate din cadrul directivelor care reglementează caractersticile respectivului produs. În ce priveşte dotările minimale pe care sistemele de parcare trebuie să le deţină, autoritatea contractantă arată că acestea sunt deja prezentate în documentaţia de atribuire. Referitor la solicitarea contestatorului cu privire la prelungirea cu minim 21 de zile a termenului de depunere a ofertei, autoritatea contractantă consideră că această solicitare nu poate fi luată în considerare, deoarece prin Clarificarea nr. 12, a renunţat la cerinţele suplimentare introduse prin Clarificarea nr. 7, în consecinţă „va acţiona în concordanţă cu prevederile deciziei pe care Consiliul urmează a o emite.” 5. De asemenea, referitor la capătul de cerere privind obligarea la prelungirea termenului de depunere a ofertelor, cu modificarea 16

documentaţiei de atribuire prin intermediul unei erate, autoritatea contractantă consideră că această solicitare nu mai are obiect, deoarece Clarificarea nr. 7 a fost anulată. 6. Autoritatea contractantă solicită respingerea capătului de cerere referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea contestaţiei, deoarece „în O.U.G. nr. 34 nu au fost identificate prevederi cu privire la acest aspect”. Totodată, autoritatea contractantă solicită Consiliului „să nu acorde contestatoarei şi/sau reprezentanţilor acesteia accesul la dosarul achiziţiei, deoarece aceasta este un potenţial ofertant, iar prin studierea dosarului achiziţiei ar avea acces la informaţii care să-i creeze un avantaj, în defavoarea celorlalţi potenţiali ofertanţi, ceea ce ar duce la vicierea procedurii de atribuire”. Ca mijloc de probă, a fost depus, în copie, dosarul achiziţiei publice. Prin adresa nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. , SC SRL, ca urmare a depunerii contestaţiei de către SC SRL, „pentru justă informare”, a depus, „Punct de vedere”, cu privire la informaţiile transmise de contestator în spaţiul public (SEAP), referitoare la Instalaţiile Inteligente de Parcare SM12l (54 unităţi) marca înregistrată şi protejată de Asociaţia Internaţională de Protecţie a Proprietăţii Intelectuale. În probaţiune, au fost anexate, în copie: Punct de vedere nr. , Certificat de distribuitor şi Importator Exclusiv pe teritoriul României al Instalaţiilor Inteligente de Parcare (SMARTPARKING) nr. DY0920301RM, Certificat de protecţie a dreptului de proprietate intelectuală nr. W02008/060000 A1; Certificat de conformitate CE nr. M8A 15 02 60033 007, emis de TUV Sud. Cu adresa nr. 77 din 09.05.2016, înregistrată la C.N.S.C. sub nr. 14082 din 09.05.2016, SC SRL a depus dovada depunerii garanţiei de bună conduită, în original, către autoritatea contractrantă. Prin adresa nr. , Consiliul a solicitat SC SRL să clarifice/precizeze caracterul înscrisului depus, respectiv a punctului de vedere nr. SC SC SRL a precizat, prin adresa nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. , în răspuns la cererea Consiliului, că a depus „Cerere de intervenţie accesorie, în nume propriu”, prin care a solicitat „pronunţarea unei soluţii favorabile în favoarea autorităţii contractante şi respingerea contestaţiei formulată de SC SRL”. SC SRL arată că „ a făcut afirmaţii defăimătoare şi nedovedite despre sistemele inteligente de parcare achiziţionate în anii anteriori şi care, în prezent, sunt exploatate de ADPDU Sector 6”, apreciind că, „prin prezentarea în spaţiul public de către contestatoare a unor informaţii neadevărate despre un produs ce ar putea participa la procedura de atribuire a fost lezat interesul legitim al subscrisei care riscă să sufere un prejudiciu atât material, cât şi de imagine ca o consecinţă a informaţiei denaturate din cuprinsul contestaţiei”. 17

Pe rolul Consiliului, a fost înregistrată cu nr. , contestaţia nr. 81 din , depusă de către SC SRL, prin care se critică răspunsul la solicitarea de clarificări, nr. 12, înregistrat sub nr. , elaborat de către , în calitate de autoritate contractantă, în cadrul aceleiaşi proceduri de atribuire, solcitând: - anularea clarificării susmenţionată, precum şi a tuturor actelor ulterioare acesteia; - anularea documentaţiei de atribuire şi a procedurii de atribuire; - obligarea autorităţii contractante la luarea măsurilor de remediere, în sensul indicării, în mod clar şi coerent, a actelor normative şi standardelor pe care sistemele de parcare trebuie să le respecte, precum şi a dotărilor minime pe care sistemele trebuie să le deţină, prin raporatre la legislaţia

aplicabilă

în

vederea

obţinerii

autorizaţiilor

de funcţionare/operare, cu prelungirea cu minimum 21 de zile a termenului de depunere a ofertelor, de la data publicării în SEAP a modificărilor; - suspendarea procedurii de atribuire până la soluţionarea contestaţiei; - obligarea autorităţii contractante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea contestaţiei. Contestatorul prezintă istoricul procedurii şi arată că, deşi ulterior depunerii contestaţiei sale, în data de , autoritatea contractantă a dispus suspendarea procedurii de atribuire, ceea ce a condus la respingerea cererii de suspendare, ca rămasă fără obiect, în data de , aceasta a manifestat o abordare diametral opusă, prin Clarificarea nr. 12 aducând o serie de modificări la documentaţia de atribuire şi la clarificările anterioare. Contestatorul precizează, cu referire la Clarificarea nr. 12 publicată de autoritatea contractantă, că aceasta se înscrie într-un lung şir de incoerenţe şi inadvertenţe, incompatibile cu legislaţia achiziţiilor publice, care recunoaşte dreptul ofertanţilor de a li se oferi clarificări clare şi conforme cu legea. Prezenta contestaţie, susţine contestatorul, este în strânsă conexiune cu contestaţia ce face obiectul dosarului nr. , de aceea solicită soluţionarea împreună a celor două contestaţii, în temeiul art. 273 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006. În drept, contestatorul apreciază că autoritatea contractantă a încălcat principiul transparenţei, al egalităţii de tratament şi „dreptul operatorilor economici de a beneficia de specificaţii tehnice clare, coerente şi previzibile”. În forma iniţială a documentaţiei de atribuire, prin caietul de sarcini (pagina 4), s-a solicitat, după cum se arată, ca sistemul ofertat să deţină certificări obligatorii: „certificare CE, certificare privind rezistenţa la seism pentru minim 8 grade pe scala Richter, orice alte certificări necesare obţinerii avizului ISU”, iar contractul de achiziţie publică având un caracter mixt, în obiectul acestuia este inclusă atât furnizarea de echipamente (sistem de parcare supraterană automatizată), cât şi executarea unor 18

lucrări pentru închiderea etanşă a echipamentului în cadrul unei construcţii metalice care presupune: fundaţie din beton (săpătură, turnare de beton, armătură, strat de umplutură), structură de închidere a sistemului de parcare în vederea protejării împotriva intemperiilor, acoperiş din policarbonat compact, uşă automată pentru acces (P02-P17 - Operaţiile aferente acordului-cadru). Întrucât, din caietul de sarcini rezultă, în mod evident, că sistemul de parcare supraterană este încadrat într-o incintă închisă (clădire, în sensul Legii nr. 51/1990 privind autorizarea lucrărilor de construcţii), arată contestatorul, autoritatea contractantă a fost chemată să răspundă unei serii de solicitări de clarificare a documentaţiei de atribuire, în sensul lămuririi necesităţii, sau nu, a autorizării din partea I.G.S.U., fiind redate Clarificarea nr. 4, punctele 6, 7 şi 8, şi Clarificarea nr. 7. În opinia contestatorului, „în încercarea de a lăsa fără obiect contestaţia formulată de ,” prin Clarificarea nr. 12, autoritatea contractantă a revenit la abordarea iniţială, afirmând că nu ar fi necesară obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu, sens în care a modificat, din nou, documentaţia de atribuire. Contestatorul opinează că, întrucât este vorba despre un echipament, raportat la prevederile art. 1 lit. t) din H.G. 1739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu („H.G. nr. 1739/2006”), nu ar fi necesară autorizarea privind securitatea la incendiu de către I.G.S.U. Autoritatea contractantă, susţine contestatorul, a încălcat principiul transparenţei şi al egalităţii de tratament. Analiza succesiunii în timp a modificărilor cerinţelor documentaţiei de atribuire reflectă, după cum se arată, conduita inconsecventă, incoerentă şi nepredictibilă a autorităţii contractante, care nu a fost în măsură să clarifice în mod corespunzător în ce constă obiectul contractului de achiziţie publică şi modalitatea în care ofertanţii trebuie să îşi structureze oferta, astfel încât obiectul achiziţiei să corespundă tuturor cerinţelor legale în materia autorizării funcţionării. Se invocă, în susţinere, principiul egalităţii de tratament, principiul transparenţei, „Hotărârea din 19 martie 2010, cauza T-50/05, Evropaiki Dynamiki - Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis/Comisia, EU:T:2010:101, pct. 55-59, 61. În cauză, susţine contestatorul, autoritatea contractantă a încălcat cele două principii printr-o serie de acţiuni menite să creeze confuzie în rândul ofertanţilor, punându-i în imposibilitatea de a înţelege care este obiectul contractului de achiziţie publică, cum trebuie structurată oferta tehnică, cerinţele pe care echipamentul şi construcţia compusă din fundaţie, structură de închidere şi acoperiş trebuie să le îndeplinească, şi alte elemente esenţiale pentru garantarea tratamentului egal şi transparenţei. 19

Schimbarea „săptămânală” a cerinţelor tehnice, susţine contestatorul, reprezintă elementul material al încălcării celor două principii susmenţionate care guvernează achiziţiile publice. De asemenea, contestatorul consideră că, prin clarificările furnizate, autoritatea contractantă a încălcat prevederile art. 78 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006. Or, susţine contestatorul, „simplul fapt că autoritatea contractantă modifică periodic cerinţele tehnice reprezintă o recunoaştere a faptului că nu a fost în măsură de a răspunde clar şi fară ambiguităţi la solicitările de clarificare”. Faţă de cele anterior expuse, coroborat cu argumentele de nelegalitate detaliate în continuare, contestatorul solicită să se constate nelegalitatea Clarificării nr. 12 şi „să dispună anularea procedurii de atribuire.” De asemenea, contestatorul consideră că, prin Clarificarea nr. 12, autoritatea contractantă a încălcat şi principiul utilizării eficiente a fondurilor publice, instituind o cerinţă care contravine legislaţiei aplicabile în materia protecţiei şi securităţii la incendiu. Practic, susţine contestatorul, în lipsa cenzurii conduitei autorităţii contractante, aceasta ar fi în situaţia de a achiziţiona, din fonduri publice, un echipament şi lucrări de construcţie care nu ar putea fi ulterior folosite, întrucât nu ar putea fi autorizate pentru securitate la incendii, existând riscul creării unei situaţii similare celei de la Arena Naţională. Astfel, abordând o atitudine frauduloasă şi contrară chiar atitudinii anterioare avută de autoritatea contractantă, susţine contestatorul, aceasta a apreciat că obiectul contractului de achiziţie publică constă doar în furnizarea unui echipament care nu va fi încorporat într-o clădire, nefiind aplicabilă H.G. 1739/2006, prin urmare nu ar fi necesară obţinerea autorizaţiei de securitate la incendii. În opinia contestatorului, conduita autorităţii contractante este nelegală, pentru considerentele următoare: În primul rând, arată contestatorul, prevederile conţinute în art. 1 lit. t) din H.G. nr. 1739/2006, modificată, stabilesc că este necesară avizarea/ autorizarea I.G.S.U. pentru: „clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, destinate parcării şi/sau întreţinerii şi reparării a peste 10 autoturisme”, prevederi care, în opinia sa, trebuie interpretate în mod sistematic, prin raportare la legislaţia complementară, respectiv art. 249 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, modificată şi republicată, care prevede: „clădire este orice construcţie care serveşte la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalaţii şi de altele asemenea." Caracterul de clădire al structurii care „adăposteşte” echipamentul, susţine contestatorul, rezultă chiar din obiectul acordului-cadru, astfel, conform caietului de sarcini, operaţiile aferente acestuia constau în: a) Execuţia săpăturii pentru fundaţie - P02; 20

b) Punerea în operă a betonului aferent fundaţiei - P03-P04; c) Execuţia stratului de umplutură din balast de compactare - P05; d) Execuţia diverselor categorii de armături - P06-P13; e) Execuţia cofrajelor pentru turnarea betonului - P14; f) Execuţia structurii de închidere - P15; g) Execuţia acoperişului - P16; j) Execuţia uşii automate pentru acces - P17. Aşadar, se arată în continuare, este dincolo de echivoc că este vorba despre o construcţie/clădire, pentru care, mai mult, autoritatea contractantă şi-a asumat obligaţia de a obţine autorizaţia de construire, conform prevederilor Legii nr. 50/1991. În plus, arată contestatorul, prin clarificarea nr. 1 răspunsul nr. 16, autoritatea a confirmat că „pentru protejarea de precipitaţii a sistemelor de parcare, dar şi a autoturismelor parcate, s-a prevăzut ca acestea să fíe închise şi acoperite”, confirmând că este vorba despre o construcţie, fiind irelevant dacă această construcţie este din tablă, cărămidă, sticlă sau policarbonat. Pentru a se vedea cu claritate că este vorba despre o construcţie, contestatorul ataşează un set de fotografii cu parcările deja achiziţionate de autoritatea contractantă de unde rezultă clar că sistemul de parcare suprateran este închis, ceea ce îi conferă natura unei clădiri. De altfel, se arată că însăşi autoritatea contractantă a considerat că parcările supraterane etajate automatizate se încadrează în categoria „construcţiilor”, iar nicidecum a simplelor echipamente, astfel cum rezultă din procedurile de achiziţie publică organizate anterior anului 2016, ce au constituit obiect al anunţurilor de atribuire publicate în SEAP cu nr. , nr. , nr. , nr. , cazuri, în care, pentru a profita de un prag valoric crescut în scopul atribuirii directe, fară publicarea unui anunţ, către societatea SA, aceasta a calificat contractele ca fiind contracte de lucrări, ignorând complet faptul că valoarea echipamentului este net superioară valorii construcţiei. O dată stabilit caracterul de clădire al „adăpostului” sistemului de parcare, contestatorul consideră că trebuie amintit punctul de vedere transmis de I.G.S.U. sub nr. 1687/P/51986/26.04.2016, din care rezultă în mod expres următoarele: a) la proiectarea parcărilor supraterane etajate automatizate trebuie respectate: (1) normativul P 118-99 de siguranţă la foc a construcţiilor; (2) normativul P 118/2-2013 privind securitatea la incendiu a construcţiilor - partea a II-a, Instalaţii de stingere şi (3) Normativul P-118/3-2015 privind securitatea la incendiu a construcţiilor - partea a III-a, Instalaţii de detectare, semnalizare şi avertizare; b) parcărilor supraterane etajate automatizate le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi ale Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor. 21

Pentru a clarifica dacă este necesară obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu, arată contestatorul, s-a adresat din nou I.G.S.U., prin adresele nr. şi nr. , la care, până la data prezentei, nu a primit un răspuns. Concluzionând, contestatorul consideră că autoritatea contractantă a impus cerinţe tehnice care nu sunt conforme cu normele de drept cu forţă superioară (Legea nr. 370/2006, H.G. nr. 1739/2006). Or, susţine contestatorul, „nu se poate depune o ofertă legală şi nu se poate face o evaluare legală pe baza unor cerinţe care simt nelegale”. Principiul legalităţii din dreptul administrativ aplicabil şi în materia achiziţiilor publice, este dreptul comun de la care legea specială nu a derogat în mod expres. În plus, arată contestatorul, în situaţia în care ofertanţii ar depune o ofertă pentru un echipament şi o construcţie care nu pot fi ulterior autorizate pentru protecţia la incendii, obiectul achiziţiei ar fi neutilizabil, ceea ce, în opinia sa, ar contraveni principiului utilizării eficiente a fondurilor publice. Faţă de aspectele prezentate, contestatorul solicită să se constate încălcarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice, cu consecinţa admiterii contestaţiei, astfel cum a fost formulată. În continuare, contestatorul prezintă argumente în susţinerea cererea de suspendare a procedurii. În drept, se invocă dispoziţiile art. 255 alin. 1 şi urm., art. 275 din  O.U.G. nr. 34/2006. Prin adresa fără număr dr înregistrare la emitent şi nedatată, înregistrată la C.N.S.C. sub nr. 14581 din 13.05.2016, SC SRL a depus „Concluzii scrise”, prin care a răspuns punctual cu privire la „argumentele” aduse de autoritatea contractantă prin punctul de vedere, învederând următoarele: I. Contrar susţinerilor autorităţii contractante, contestatorul precizează că a fost constituită garanţia de bună conduită, în cuantumul prevăzut de lege, sens în care, solicită „să continue judecarea prezentei cauze”. II. Contestatorul consideră contestaţia ca fiind întemeiată, având în vedere următoarele: Cu privire la „argumentele” autorităţii invocate prin punctul de vedere, referitoare la faptul că legislaţia în domeniul autorizării pentru protecţie la incendiu nu ar fi aplicabilă, întrucât nu este vorba despre o construcţie/clădire, ci doar de o fundaţie; sistemele de parcare automatizate ar fi amplasate la exterior şi nu sunt incluse în alte construcţii, precum şi că, anularea Clarificării nr. 7 echivalează cu remedierea în parte a neregulilor semnalate în cadrul procedurii de atribuire, contestatorul apreciază că acestea „nu subzistă unei analize atente”, sunt în contradicţie cu documentaţia de atribuire şi cu alte răspunsuri la clarificări, cu legislaţia aplicabilă, şi cu abordarea autorităţii în 22

cadrul procedurilor de atribuire precedente, pentru cele 54 de sisteme deja contractate. A. Conform documentaţiei de atribuire, arată contestatorul, autoritatea contractantă achiziţionează şi lucrări de construcţie, iar sistemele de parcare sunt montate într-o structură metalică închisă. Redând operaţiile aferente acordului-cadru, astfel cum sunt acestea prevăzute în caietul de sarcini, contestatorul consideră că, în prezenta cauză, este vorba despre o construcţie/clădire, pentru care autoritatea contractantă şi-a asumat obligaţia de a obţine autorizaţia de construire, conform prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţie. În plus, arată contestatorul, prin clarificarea nr. 1 răspunsul nr. 16, autoritatea a confirmat că „pentru protejarea de precipitaţii a sistemelor de parcare, dar şi a autoturismelor parcate, s-a prevăzut ca acestea să fie închise şi acoperite”, astfel confirmând că este vorba despre o construcţie din tablă, cărămidă, sticlă sau policarbonat. În susţinere, se ataşează un set de fotografii cu parcările deja achiziţionate de autoritatea contractantă, de unde rezultă clar că sistemul de parcare suprateran este închis etanş, ceea ce îi conferă natura unei clădiri. În ceea ce priveşte fotografiile prezentate de autoritatea contractantă, contestatorul precizează că acestea nu sunt din etapa finală a construcţiilor, fiind inserată o imagine preluată din certificatul de importator exclusiv depus de SA, şi nu o imagine care să reflecte sistemul de parcare pus în operă pe raza Sectorului 6. B. Prevederi legale aplicabile cu privire la definirea noţiunii de construcţie/clădire Se arată că singura prevedere legală care conţine o definiţie a construcţiei este art. 249 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, modificată şi republicată, care dispune: „clădire este orice construcţie care serveşte la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de inşstalatii şi de altele asemenea”, definiţie clară şi concisă. Astfel, faţă de obiectul contractului în cauză, în opinia contestatorului, este evident că autoritatea contractantă a avut în vedere că sistemul de parcare este încadrat într-o structură metalică închisă etanş, care corespunde noţiunii de construcţie/clădire. Legea, după cum se arată, nu face distincţie în funcţie de materialul din care este confecţionată construcţia. Mai mult, susţine contestatorul, prin documentaţia de atribuire şi prin răspunsurile la clarificări, autoritatea contractantă a recunoscut că trebuie executată o fundaţie încorporată în sol, pentru care s-a şi obligat să obţină autorizaţia de construire. În concluzie, contestatorul arată că operatorul declarat câştigător va fi ţinut să execute o construcţie care să adăpostească sistemul de parcare suprateran. 23

C. În ceea ce priveşte conduita anterioară a autorităţii contractante, contestatorul învederează următoarele: Autoritatea contractantă a considerat că parcările supraterane etajate automatizate se încadrează în categoria „construcţiilor”, iar nicidecum a simplelor echipamente, astfel cum rezultă din procedurile de achiziţie publică organizate anterior anului ce au constituit obiect al anunţurilor de atribuire publicate în SEAP cu nr. , nr. , nr. , cazuri în care, apreciază contestatorul, „pentru a profita de un prag valoric crescut în scopul atribuirii directe, fără publicarea unui anunţ, către societatea SA” autoritatea a calificat contractele ca fiind contracte de lucrări, ignorând complet faptul că valoarea echipamentului este net superioară valorii construcţiei. Exemplificând, se arată că, potrivit anunţului de atribuire nr. , autoritatea contractantă a atribuit Contractul „Amenajare parcări - Proiectare şi Execuţie parcări cu sistem rotativ pe verticală, cu schelet metalic”, în valoare de 7.641.837,77 RON, prin procedura negocierii fără publicarea unui anunţ, iar, conform anunţului de atribuire nr. , aceasta a atribuit, prin aceeaşi metodă, Contractul „Construcţie parcări supraterane automatizate”, în valoare de 5.235.463 RON. Aşadar, susţine contestatorul, deşi în trecut, pentru sistemele de parcare pe care în prezent le oferă drept exemplu de bune-practici, autoritatea contractantă a apreciat că ar fi contracte de lucrări de construcţie, probabil pentru a eluda pragul valoric prevăzut de art. 51 din O.U.G. nr. 34/2006, în prezent aceasta neagă în mod vehement că ar fi vorba despre vreo construcţie, afirmând că doreşte achiziţionarea unui utilaj „montat la exterior”, pentru care „prezintă şi fotografii”. Contestatorul consideră că C.N.S.C., în calitate de organ administrativ-jurisdicţional, învestit cu competenţa de a cenzura orice comportament abuziv al autorităţilor contractante, nu poate ignora conduita anterioară a aceleiaşi autorităţi contractante, care, în prezent, afirmă că nu ar fi vorba despre nicio construcţie, dar recunoaşte că doreşte achiziţionarea unor sisteme precum cele achiziţionate anterior, prin intermediul unor contracte de lucrări. Mai mult, în opinia sa, „conduita contradictorie a autorităţilor contractante conţine elemente în contradicţie şi cu legea penală”. Concluzionând, contestatorul consideră ca fiind evident că este vorba despre o construcţie care adăposteşte sistemul de parcare, construcţie care trebuie executată de către ofertantul câştigător, pe cheltuiala sa, conform caietului de sarcini şi formularului de ofertă financiară, astfel devenind pe deplin aplicabile prevederile art. 1 lit. t) din H.G. nr. 1739/2006, modificată, care stabilesc că este necesară avizarea/autorizarea I.G.S.U. pentru: „clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, destinate parcării şi/sau întreţinerii şi reparării a peste 10 autoturisme”; pe cale de consecinţă, urmează să se constate încălcarea prevederilor legale în materia achiziţiilor 24

publice, cu consecinţa admiterii prezentei contestaţii, astfel cum a fost formulată. În opinia contestatorului, măsura anulării procedurii este singura de natură să răspundă exigenţelor din domeniul achiziţiilor publice, întrucât, odată stabilit că este vorba despre o construcţie, este necesară autorizarea pentru securitate la incendiu eliberată de I.G.S.U. şi, implicit, sunt necesare toate lucrările solicitate de lege (hidro şi termo-tehnice) pentru eliberarea autorizaţiei. Or, susţine contestatorul, lucrările nu au fost prevăzute în obiectul contractului de achiziţie publică, şi nu poate fi modificat în această fază a procedurii. Anularea Clarificării 7, susţine contestatorul, nu echivalează cu o remediere. Astfel, arată în continuare, autoritatea contractantă încearcă să inducă ipoteza că anulând Clarificarea nr. 7 prin intermediul Clarificării nr. 12, a remediat neregulile semnalate şi procedura de atribuire poate continua în condiţii de legalitate. Contestatorul arată că, că la o analiză a argumentelor mai sus expuse, ipoteza nu se verifică. În primul rând, fiind vorba despre o construcţie, este evident că aceasta trebuie edificată, astfel încât să se poată obţine autorizaţia de securitate la incendii. Renunţarea expresă la această cerinţă reprezintă, în opinia sa, o abatere de la (i) principiul legalităţii, conform căruia procedura de achiziţie publică trebuie să se realizeze cu respectarea tuturor normelor de drept cu forţă superioară, şi de la (ii) principiul eficienţei utilizării fondurilor publice. Practic, arată contestatorul, autoritatea încearcă să acopere o ilegalitate cu o altă ilegalitate, comportament care se circumscrie fraudei la lege şi cauzei ilicite. Pentru evitarea oricărui dubiu, precizează că nu a contestat necesitatea obţinerii autorizaţiei de securitate la incendii, despre care afirmă că este absolut necesară, ci momentul la care autoritatea contractantă a specificat, în mod expres, această cerinţă, precum şi faptul că în caietul de sarcini nu se regăsesc referinţe la lucrările necesare şi utile pentru obţinerea acestei autorizaţii. Autorizarea construcţiilor din perspectiva securităţii la incendii, precizează contestatorul, reprezintă, o chestiune de importanţă majoră, pe care o autoritate publică locală nu ar trebui să o ignore, în contextul în care evenimentele din toamna anului 2015, survenite în Bucureşti, au arătat că este esenţială precauţia autorităţilor locale. Sistemele de parcare supraterană vor adăposti cel puţin 16 autoturisme dotate cu rezervoare cu combustibil inflamabil şi vor fi amplasate în zone rezidenţiale foarte aglomerate. În contextul dat, contestatorul consideră că dorinţa autorităţii contractante de a achiziţiona sisteme de parcare care nu pot fi autorizate, asemănătoare celor deja achiziţionate, este cel puţin, surprinzătoare şi 25

conduce la bănuiala legitimă că autoritatea intenţionează să favorizeze un anumit operator economic cu care are deja un istoric. Faţă de aspectele prezentate, contestatorul solicită admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6984 lei, conform dovezilor anexate. Prin adresa nr. din , Consiliul a solicitat contestatorului dovada constituirii garanţiei de bună conduită, conform art. 271¹ din O.U.G. nr. 34/2006, sens în care, acesta a transmis scrisoarea de garanţie de bună conduită nr. , în copie, precum şi dovada depunerii acesteia la autoritatea contractantă, în original. Cu adresa nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. , a transmis punct de vedere cu privire la contestaţia nr. depusă de către SC SRL, prin care a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată, având în vedere următoarele considerente: În primul rând, autoritatea contractantă arată că, urmare a contestaţiei înregistrată cu nr. , a suspendat, voluntar procedura de atribuire, astfel cum s-a reţinut şi în Decizia C.N.S.C. nr. În al doilea rând, autoritatea contractantă arată că SC SRL, în prima contestaţie ce face obiectul dosarului nr. 904/2016, la capătul de cerere (3), a solicitat anularea Clarificării nr.7, sens în care a procedat la anularea acestei clarificări prin publicarea, în S.E.A.P., a Clarificării nr. 12, reformulând şi răspunsurile aferente Clarificărilor nr. 8 şi nr. 9 care făceau referire la Clarificarea nr. 7. Astfel, susţine autoritatea, documentaţia de atribuire „a fost readusă la forma de dinainte de publicarea Clarificării nr.7”. Autoritatea arată că, prin contestaţia nr. , „mai nou”, contestatorul solicită anularea Clarificării nr. 12, ceea ce, în opinia sa, „arată că scopul real al contestaţiilor depuse este acela de a amâna cât se poate de mult termenul limită de depunere a ofertelor, sub pretextul că este un potenţial ofertant”. Precizează că, în opinia sa, contestatorul avea timp suficient să întocmească o ofertă în termenul legal stabilit în anunţul de participare. De asemenea, autoritatea contractantă arată că, urmare a adreselor formulate de SC SRL către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, această instituţie nu a formulat un punct de vedere clar cu privire la echipamentele criticate, întrucât în legislaţie nu sunt reglementate, clar, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească acestea în ceea ce priveşte securitatea la incendiu. De altfel, arată autoritatea, prin adresa nr. 1687/P,51.986 din 26.04.2016 Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a recunoscut că echipamentele nu fac obiectul Normativului pentru proiectarea, execuţia, exploatarea şi post-utilizarea parcajelor etajate pentru autoturisme, indicativ NP 24-1997. Totodată, autoritatea arată că, în încercarea de a demonstra că parcajele anterior montate şi implicit şi echipamentele care fac obiectul 26

procedurii, sunt încadrate la categoria clădirilor, contestatorul a inserat în conţinutul contestaţiei nr. informaţii false, cu referire la achiziţiile anterioare de sisteme de parcare automatizate. Astfel, contestatorul face referire la achiziţionarea celor 54 de sisteme montate pe raza sectorului 6 în anii trecuţi, achiziţii care nu au fost efectuate de către autoritatea contractantă în cauză, ci de către o altă autoritate contractantă, respectiv Primăria Sector 6, sens în care, prin adresa nr. , înregistrată la C.N.S.C. cu nr. , a anexat copii ale autorizaţiilor de construire pentru acestea, emise doar pentru fundaţia necesară montării echipamentului. De asemenea, arată autoritatea contractantă, la alin. 13 din contestaţie, în mod eronat contestatorul atribuie cuvântul „etanşare”, folosit de către autoritatea contractantă la descrierea materialelor şi operaţiunilor care intră în componenţa preţului unitar P 16 - Execuţie acoperiş (pag.6 din Caietul de sarcini), ca fiind o operaţiune de etanşeizare a întregului ansamblu. Autoritatea contractantă arată că a prevăzut materiale de etanşare în cadrul preţului unitar P 16 - Execuţie acoperiş, deoarece, acoperişul nu poate fi executat dintr-o singură bucată, astfel că este necesară aplicarea de materiale de etanşare între elementele componente ale acestuia. Prin adresa nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. , SC SRL a depus „Concluzii scrise”, prin care a reiterat solicitarea privind admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată, şi a răspuns punctual “argumentelor” prezentate de autoritatea contractantă prin punctul de vedere, învederând, în plus faţă de cele prezentate în cadrul contestaţiei, următoarele: a) faptul că legiuitorul nu a definit în mod expres noţiunea de “construcţie/clădire”, în cadrul legislaţiei aplicabile în domeniul construcţiilor, precum şi în cadrul legislaţiei adiacente, privind autorizarea funcţionării anumitor categorii de construcţii, nu este un argument suficient pentru a concluziona că nu s-ar putea încadra în conceptul de “construcţie/clădire” orice structură fizică menită să „adăpostească” sistemul de parcare inclus în obiectul procedurii de achiziţie derulată de către autoritatea contractantă; b) legiuitorul nu a considerat că este necesară o definiţie clară în activul legislativ, întrucât, pentru interpretarea prevederilor legale relevante, este suficient sensul comun al cuvintelor „construcţie”, respectiv „clădire”, astfel cum rezultă din definiţia cuprinsă în dicţionarul explicativ al limbii române; c) definiţia oferită noţiunii de „construcţie”, prin Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, în prezent abrogată, constituie o confirmare a faptului că legiuitorul a înţeles să utilizeze chiar sensul comun al acesteia (astfel cum este precizat în dicţionarul explicativ al limbii române). De asemenea, în sensul celor anterior afirmate, privind interpretarea prevederilor legale incidente cu privire la definiţia „construcţiei”/„clădirii”, 27

contestatorul invocă prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Faţă de aspectele prezentate, contestatorul solicită admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.525,13 lei, conform dovezilor depuse. În probaţiune, au fost depuse, în copie, înscrisuri, respectiv poze, factură fiscală seria FTA nr. şi OP nr. . Referitor la ceea ce SC SRL a denumit “cerere de intervenţie accesorie, în nume propriu”, Consiliul constată că în cuprinsul acesteia se face vorbire despre “afirmaţii defămătoare nedovedite despre sistemele inteligente de parcare achiziţionate în anii anteriori şi care în prezent sunt exploatate de ” făcute în contestaţia nr. , de către SC SRL. Având a se pronunţa în legătură cu admiterea, în principiu, a respectivei cereri, Consiliul determină, analizând conţinutul acesteia, că respectivul operator economic nu precizează exact ce urmăreşte, contestaţia în cauză fiind depusă împotriva unor clarificări emise de către autoritatea contractantă. Nefiind clară finalitatea demersului intervenientului, Consiliul constată că SC SRL nu justifică un interes în promovarea cererii de intervenţie voluntară accesorie, lezarea interesului său legitim nefiind dovedită, în condiţiile în care contestaţia nu este formulată împotriva rezulatului unei proceduri desfăşurată deja, în care interveninetul să fi participat cu ofertă. În acest sens, relevante sunt dispoziţiile art. 61 C. proc. civ., care statuează că oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta şi accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi. Nefiind formulată explicit o cerere în legătură cu situaţia dedusă judecăţii, Consiliul constată că SC SRL nu justifică un interes în promovarea cererii de intervenţie voluntară accesorie, prin urmare aceasta nu va admisă în principiu. Din înscrisurile aflate la dosarul achiziţiei publice, Consiliul stabileşte următoarea situaţie de fapt: în calitate de autoritate contractantă, a iniţiat procedura de licitaţie deschisă, organizată în vederea încheierii acordului-cadru având ca obiect „Furnizare sisteme de parcări etajate supraterane automatizate”, prin publicarea, în S.E.A.P., a anunţului de participare nr. , criteriul de atribuire fiind „preţul cel mai scăzut”, iar valoarea estimată a contractului fiind cuprinsă între 7.564.770 şi 126.964.500 lei, fără TVA. Împotriva răspunsurilor nr. precum şi nr. la solicitări de clarificări, dar şi împotriva clarificării nr. 12, înregistrată sub nr. , SC SRL a depus, în termenul prevăzut de lege, contestaţiile care fac obiectul prezentului dosar. 28

În data de autoritatea contractantă a suspendat procedura de atribuire, sens în care, prin Decizia nr. , C.N.S.C. a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendarea a procedurii, formulată de SRL în contestaţia nr. , înregistrată la C.N.S.C. sub nr. . Examinând susţinerile părţilor, probatoriul administrat şi dispoziţiile legale aplicabile, Consiliul constată: Susţinerile autorităţii contractante potrivit cărora SC SRL nu a constituit garanţia de bună conduită sunt nefondate, deoarece, la Consiliu, contestaţia a fost depusă însoţită de garanţia de bună conduită în original, eroare care a fost îndreptată în data de când exemplarul original a fost restituit, iar, prin adresa nr. , contestatoru a transmis dovada depunerii respectivului exemplar la autoritatea contractantă, procedura fiind astfel îndeplinită. Consiliul consideră că ar fi excesiv de formalistă o decizie de respingere a contestaţiei numai pentru faptul că, iniţial, s-a depus, la autoritatea contractantă, în copie, iar nu în original, respectivul document. Într-un prim aspect, în cuprinsul contestaţiei nr , SC SRL critică “Clarificarea nr. 4”, respectiv răspunsurile la întrebările nr. 6, 7, 8. Întrebarea de la punctul 6, respectiv răspunsul la această întrebare, care vor fi analizate în cele ce urmează, au următorul conţinut: “Solicitare 6: Raportat la standardul SR EN 14010 + A1/2009, care se aplică echipamentelor şi sistemelor de parcare acţionate pentru autovehicule cu patru roţi, sistemele automatizate funcţionează la temperaturi cuprinse între +5°C şi +40°C, vă rugăm să precizaţi dacă în valoarea estimată a achiziţiei au fost prevăzute şi echipamente care să asigure aceste temperaturi. În măsura în care răspunsul este afirmativ, vă rugăm să precizaţi unde anume se cotează acestea? Răspuns 6: Pentru aceste sisteme nu sunt prevăzute echipamente de climatizare, deoarece nu sunt necesare. În anii anteriori, la nivelul sectorului 6 au fost achiziţionate 54 de sisteme de parcare pe verticală care au funcţionat, atât pe perioada iernii, cât şi pe perioada verii, în parametri optimi”. Analizând cele de mai sus, Consiliul constată că autoritatea contractantă a răspuns clar şi fără ambiguităţi întrebării operatorului economic care a formulat întrebarea, explicând că nu sunt necesare echipamente de climatizare, pentru a asigura temperaturi cuprinse între +5°C şi +40°C, mai mult, chiar, justificând cu faptul că are o experienţă în acest sens, deoarece mai are în funcţiune 54 echipamente similare. Rezultă din cele de mai sus, clar şi fără putinţă de tăgadă, că, în fapt, autoritatea contractantă nu doreşte ca sistemele ce vor fi achiziţionate, să fie echipate cu climatizoare, după cum nici nu s-a prevăzut în caietul de sarcini. Răspunsul, constată Consiliul, respectă prevederile art. 78 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu care “Autoritatea contractantă are obligaţia de a răspunde, 29

în mod clar, complet şi fără ambiguităţi, cât mai repede posibil, la orice clarificare solicitată ()”. De altfel, determină Consiliul, nici contestatorul nu motivează critica referitoare la răspunsul autorităţii contractante, sub aspectul clarităţii şi lipsei ambiguităţii. Un alt răspuns în legătură cu care se formulează critici, este cel de la punctul 7, aferent întrebării nr. 7: “Solicitare 7: Vă solicităm să precizaţi dacă în valoarea estimată a achiziţiei sunt cuprinse următoarele echipamente şi lucrări: 1) studii geo-topo-hidro, 2) instalaţii termotehnice (sistem de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, detectoare de fum şi CO, instalaţia de încălzire etc), 3) instalaţii hidrotehnice (ex. canalizare, decantoare, staţii de pompare, hidranţi, sisteme cu sprinklere sau alte instalaţii de stins incendii, dotări PSI, etc), 4) eventuale lucrări de deviere de conducte, cabluri, canalizări etc. Astfel, considerăm că pentru respectarea sintagmei cuprinsă în caietul de sarcini, potrivit căreia: «Caracteristici tehnice minime:... - certificări obligatorii: certificare CE,... orice alte certificări necesare obţinerii avizului ISU», toate elementele enumerate mai sus sunt obligatorii, absenţa acestora făcând imposibilă ofertarea în condiţiile respectării normelor şi standardelor aplicabile. Faţă de această consideraţie, potrivit căreia operaţiunile/lucrările enumerate sunt obligatorii, vă rugăm să precizaţi unde se cotează acestea în Tabelul Anexă la caietul de sarcini, coroborat cu «Operaţiile aferente acordului cadru», având în vedere conţinutul limitativ al acestora. Totodată, în măsura în care decideţi că aceste elemente să facă parte din viitoarele oferte, vă solicităm să puneţi la dispoziţia operatorilor economici interesaţi listele de obiecte, lucrări şi implicit cantităţi aferente acestora, absolut necesare pentru compararea unitară a ofertelor. Răspuns: Având în vedere că pentru operaţiunile/lucrările de montare şi punere în funcţiune a sistemelor, operatorul economic executant are obligaţia de a întocmi proiecte, studiile geo-topo- hidro sunt obligatorii şi vor fi incluse în valoarea lucrărilor. În ceea ce priveşte instalaţiile termotehnice şi hidrotehnice, acestea nu sunt necesare, deci nu sunt incluse în operaţiile acordului cadru. În cazul în care se vor oferta sisteme de parcare al căror sistem constructiv şi de funcţionare necesită realizarea de instalaţii hidrotehnice, acestea vor fi incluse în preţul sistemului. Privitor la lucrările de deviere de reţele, instituţia noastră intenţionează să monteze aceste sisteme pe amplasamente care nu sunt afectate de reţele subterane. În cazul în care vor fi necesare totuşi aceste lucrări, ele vor face obiectul unor alte proceduri de atribuire”. 30

Analizând, Consiliul constată că autoritatea contractantă nu a răspuns clar solicitării referitoare la “studiile geo-topo-hidro”, în sensul că nu a precizat, astfel cum s-a cerut, dacă valoarea acestor servicii a fost cuprinsă în valoarea estimată a acordului-cadru, şi, totodată, nu a precizat unde se cotează acestea în Tabelul Anexă la caietul de sarcini, coroborat cu «Operaţiile aferente acordului cadru», în care, după cum se constată, nu au fost cuprinse. Prin urmare, sub acest aspect, criticile vor fi reţinute ca fiind întemeiate. Referitor la necesitatea cuprinderii în ofertă a unor instalaţii termotehnice şi a unor instalaţii hidrotehnice, Consiliul constată că autoritatea contractantă a răspuns cu claritate, precizând că acestea nu sunt necesare, iar, în cazul că totuşi, ofertantul alege să furnizeze sisteme care necesită astfel de instalaţii, acestea trebuie să fie cuprinse în preţ. De asemenea, referitor la necesitatea cuprinderii în ofertă a unor lucrări de deviere reţele, autoritatea contractantă a răspuns, fără echivoc, că acestea nu sunt cuprinse în acordul-cadru în cauză, criticile fiind reţinute ca nefondate. În ceea ce priveşte răspunsul la întrebarea nr. 8, Consiliul se va raporta, în soluţionare, la următorul cuprins: “ Întrebare: Vă solicităm respectarea normativului P100 actualizat - Proiectarea seismică a clădirilor şi, implicit, eliminarea cerinţei cuprinsă în caietul de sarcini potrivit căreia se solicită: «Certificarea privind rezistenţa la seism pentru minim 8 grade pe scara Richter», prin raportare la normativul indicat, cerinţa este abuzivă şi restrictivă şi, pe cale de consecinţă, vă solicităm să o eliminaţi. Răspuns: Autoritatea contractantă achiziţionează o instalaţie, un utilaj, astfel că, în opinia noastră, acesta nu face obiectul normativului menţionat de dumneavoastră. Mai mult, aşa cum am precizat în caietul de sarcini, acesta trebuie să fie certificat CE”. Consiliul constată că întrebarea nr. 8 nu are caracterul unei solicitări de clarificări, ci a unei solicitări de remediere a documentaţiei de atribuire, în mod evident aceasta vizând eliminarea, din documentaţia de atribuire, a cerinţei referitoare la certificarea privind rezistenţa la seism pentru minimum 8 grade pe scara Rihter. Pe cale de consecinţă, criticile contestatorului referitoare la răspunsul autorităţii contractante nu vizează claritatea, completitudinea acestuia, obligaţie impusă prin dispoziţiile art. 78 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, ci însăşi necesitatea modificării caietului de sarcini. O astfel de măsură, determină Consiliul, de remediere a documentaţiei de atribuire, putea fi solicitată de către contestator pe calea contestaţiei împotriva caietului de sarcini, contestaţie care să fie transmisă în termen de 10 zile de la publicarea, în SEAP, a documentaţiei de atribuire, în cazul în speţă, , astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2562 alin. 2 din ordonanţa d eurgenţă. 31

Astfel, criticile contestatorului referitoare la răspunsul autorităţii contractante care sunt, în fapt, critici ce vizează cerinţe din documentaţia de atribuire, apar, în acest context, ca fiind tardiv formulate raportat la dispoziţiile art. 2562 alin. 1 lit. a) din ordonanţa de urgenţă. Raportat la dispoziţiile legale susmenţionate, coroborat cu dispoziţiile art. 255 alin. 1 din acelaşi act normativ, care reglementează clar termenul în care se poate solicita, de către o persoană care “se consideră vătămată (...) printr-un act al autorităţii contractante (...) anularea actului, obligarea autorităţii contractante de a emite un alt act (...)”, Consiliul nu poate admite repunerea în termen a unui operator care doreşte modificarea documentaţiei de atribuire, printr-o aşa-zisă solicitare de clarificări. Similar reţine Consiliul în cazul susţinerilor contestatorului potrivit cărora sunt necesare instalaţiile pe care autoritatea contractantă nu le-a solicitat prin caietul de sarcini, şi a întărit, prin clarificarea nr. 4, răspunsul 7, că nu cere ca sistemele să fie echipate cu astfel de instalaţii, că sunt tardiv formulate, deoarece vizează documentaţia de atribuire, care, în opinia sa trebuia să le cuprindă, ca o condiţie de obţinere a autorizaţiei pentru protecţia la incendii. Ca şi în cazul de mai sus, solicitarea de introducere în caietul de sarcini a respectivelor instalaţii se putea face prin contestaţie împotriva documentaţiei de atribuire, în termenul de atac legal, prevăzut în ordonanţa de urgenţă. În cuprinsul contestaţiei se formulează critici cu privire la clarificarea nr. 7, emisă de către autoritatea contractantă, prin care aceasta a impus ofertanţilor obligaţia de a include, în cadrul ofertei tehnice, o declaraţie pe proprie răspundere, care să aibă următorul cuprins:  „garantăm că sistemele de parcare furnizate, individual şi împreună cu elementele de construcţii necesare punerii în funcţiune şi utilizării, corespund tuturor standardelor şi normelor europene în vigoare cu privire la acest tip de echipament.  garantăm că sistemele de parcare furnizate, individual şi împreună cu elementele de construcţii necesare punerii în funcţiune şi utilizării, sunt proiectate pentru condiţii climatice similare celor din România şi vor funcţiona în parametri optimi în condiţiile climatice din România.  mă angajez ca, înainte de predarea către autoritatea contractantă a sistemelor de parcare puse în funcţiune, să obţin autorizările de funcţionare emise de către ISCIR, IGSU, alte instituţii abilitate.  în cazul în care nu voi obţine autorizările de funcţionare din cauza faptului că sistemele de parcare, individual şi împreună cu elementele de construcţii necesare punerii în funcţiune şi utilizării, nu corespund standardelor şi normelor europene în vigoare, îmi asum întreaga responsabilitate şi înţeleg că autoritatea contractantă este în drept să solicite acordarea de despăgubiri din partea noastră”. 32

Consiliul constată că, prin cele de mai sus, autoritatea contractantă modifică în mod substanţial caietul de sarcini, mai cu seamă prin introducerea obligaţiei operatorului economic câştigător, de a obţine, înainte de predarea sistemelor de parcare către autoritatea contractantă, autorizări ISCIR şi IGSU. În acest sens, prezintă relevanţă faptul că, pentru a se obţine autorizare IGSU, trebuie îndeplinite anumite condiţii, astfel cum acestea sunt prevăzute în Reglementarea tehnică “Normativ privind securitatea la incendiu a construcţiilor, Partea aII-a – Instalaţii de stingere”, indicativ P118/2-2013, din 08.03.2013, act normativ indicat chiar de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, prin adresa nr. 1687/P, 51.986 din 26.04.2016. În aceeaşi adresă, IGSU arată că “în conformitate cu art. 6 şi art. 23 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 23 din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările şi completările ulterioare, proiectanţii au obligaţia să cuprindă în documetaţiile pe care le întocmesc, măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le conţin obiectele proiectate şi răspuns pentru soluţiile adoptate”. Or, în respectiva reglementare, se arată, la punctul 4.1., că “echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu, spaţiilor, cu hidranţi de incendiu interiori, se realizează la (...) p) parcaje supraterane cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cele cu aria de desfăşurare mai mare de 600 m2”. În acelaşi act normativ, este prevăzut, la art. 5.2, astfel: “Echiparea construcţiilor cu coloane uscate este obligatorie la următoarele categorii de clădiri: (...) b) parcaje supraterane închise sau deschise cu mai mult de 4 (patru) niveluri, precum şi la parcajele subterane conform reglementării specifice”. Susţinerile autorităţii contractante potrivit cărora în cauză nu se află clădiri, sunt nefondate, în opina Consiliului, deoarece, în lipsa unei definiri exprese prin normele legale, raportarea se face la definiţia din DEX: “Clădire - Construcție la suprafață, constituită din fundație, pereți, acoperiș etc., cu încăperi care servesc la adăpostirea oamenilor, animalelor, materialelor etc”, ceea ce corespunde cazului în speţă. Faţă de cele prezentate, Clarificarea nr. 7, constată Consiliul, vine în contradicţie cu documentaţia de atribuire, unde se prevede ca cerinţă obligatorie ca sistemul ofertat să deţină “(...) orice alte certificări necesare obţinerii avizului ISU”, dar şi cu Clarificarea nr. 4, în care se precizează că nu sunt necesare instalaţiile termotehnice şi hidrotehnice care să echipeze sistemele de parcări în cauză, în vederea obţinerii autorizării IGSU, sub acest aspect criticile contestatorului reţinându-se a fi întemeiate. Constată Consiliul că, deşi procedura a fost suspendată voluntar, de către autoritatea contractantă, ca urmare a depunerii contestaţiei nr. , de 33

către SC SRL, autoritatea contractantă a emis Clarificarea nr. 12, în data de , prin care: 1) s-a dispus anularea Clarificării nr. 7; 2) s-a modificat Clarificarea nr. 8, răspunsul nr. 3, reformulând: „în opinia autorităţii contractante şi în virtutea H.G. nr. 1739/2006 cu modificările şi completările ulterioare, considerăm că acest tip de parcaj nu necesită avizare şi/sau autorizare din partea I.G.S.U.”; 3) s-a modificat Clarificarea nr. 8, răspunsul nr. 7, astfel: „Autoritatea contractantă doreşte să achiziţioneze sisteme de parcare certificate de conformitate CE. Dacă organismul de certificare consideră că sistemele de parcare pe care le-au certificat trebuie să îndeplinească prevederile SR EN 14010+A1/2009, acest lucru va trebui să fíe prevăzut în certificatul de conformitate şi în declaraţia de conformitate. De asemenea, sistemele de parcare trebuie să îndeplinească toate prevederile legale în domeniu pentru a se putea obţine autorizaţia de funcţionare din partea ISCIR”; 4) s-a modificat Clarificarea nr. 9, răspunsul nr. 3, în sensul că: „Autoritatea contractantă consideră că nu sunt necesare instalaţii termotehnice şi hidrotehnice. De asemenea, în virtutea prevederilor din H.G. nr. 1739/2006 cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea contractantă consideră că nu este necesară avizarea/autorizarea IGSIR”. Constată Consiliul că toate punctele cuprinse în Clarificare nr. 12 vizează înlăturarea cerinţei privind avizarea şi autorizarea de către IGSU, ceea ce contravine normelor mai sus invocate, dar şi dispoziţiilor art. 1 lit. z din H.G. nr. 1739/1999, pe care autoritatea contractantă le interpretează în mod eronat, făcând speculaţii cu privire la termenul “clădiri”, şi care stabilesc că este necesară avizarea/ autorizarea I.G.S.U. pentru: „clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, destinate parcării şi/sau întreţinerii şi reparării a peste 10 autoturisme”. Dispoziţiile normativului P118-99, 5.10.4, 5.10.3, invocate de către autoritatea contractantă în apărări, respectiv:

„5.10.4. În spaţiile şi încăperile închise pentru parcarea autovehiculelor se recomandă asigurarea a minimum un stingător portativ la fiecare 10 locuri de parcare, precum şi stingătoare transportabile conform prevederilor art.5.10.3.” „5.10.3. În încăperile şi spaţiile cu aria desfăşurată mai mare de 500 m2 şi în care se pot afla lichide combustibile se prevăd şi stingătoare transportabile, recomandându-se un stingător de minimum 50 Kg la fiecare 500 m2”, nu prezintă relevanţă în cauză, acestea venind să le completeze pe celelate, pe care Consiliul le-a prezentat în cele ce preced, iar nu să le excludă. Prin urmare, Consiliul stabileşte că sunt întemeiate criticile referitoare la Clarificarea nr. 12, publicată de către autoritatea contractantă. 34

Mai mult decât atât, constată că toate clarificările care au făcut obiectul analizei Consiliului, învestit prin cele două contestaţii, sunt extrem de confuze şi incorerente, atât între ele, cât şi raportat la prevederile documentaţiei de atribuire, dar şi la prevederile legale invocate în analiză, consecinţa fiind aceea a nedeterminării clare şi fără ambiguităţi a cerinţelor din caietul de sarcini, astfel încât să se poată depune oferte în deplină cunoştinţă a tuturor elementelor acordului-cadru. Constatând că specificaţiile tehnice ale caietului de sarcini au fost imprecis definite în raport cu nevoile autorităţii contractante şi rigorile cadrului legislativ incident în domeniul obiectului contractului, astfel neputând fi lămurite aspectele în discuţie, apare ca fiind imperios necesară revizuirea întregii documentaţii de atribuire şi punerea acesteia în acord cu aspecte susmenţionate. Faţă de împrejurarea constatată, referitoare la imposibilitatea clarificării aspectelor ambigue ale documentaţiei de atribuire, fără a se încălca dispoziţiile legale care guvernează materia achiziţiilor publice, dar şi celelalte norme despre care s-a făcut vorbire, în temeiul dispoziţiilor art. 278 alin. 2 şi 6 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul admite contestaţiile depuse de către SC SRL şi anulează procedura de atribuire. În ceea ce priveşte cererea contestatorului de obligare a autorităţii contractante la plata cheltuielilor efectuate în cursul soluţionării contestaţiilor, Consiliul constată că acestea sunt în sumă de: 6.984,74 lei, pentru prima contestaţie şi 3.525,13 lei, pentru cea de a doua, dovedite prin documente bancare nr. 585 din 03.05.2016, respectiv nr. 607 din 24.05.2016, emise de către Raiffeisen Bank şi reprezintă servicii prestate de – Societate Civilă de Avocaţi. Analizând temeinicia pretenţiilor contestatorului, referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate, reprezentând onorariul de avocat, Consiliul apreciază că se impune reducerea onorariului de avocat, din următoarele considerente: Având în vedere faptul că procedura de soluţionare este o procedură scrisă, potrivit art. 275 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, facultativă şi gratuită potrivit art. 24 alin. (4) din Constituţia României şi având în vedere faptul că în speţă nu s-au dispus audieri, depunerea de concluzii orale sau efectuarea vreunei expertize, rezultă că cheltuielile de judecată cuprind orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat procesul va dovedi că le-a făcut, cum sunt onorariile de avocat, costul dactilografierii actelor depuse la dosar etc., dar numai cele strict necesare pentru buna desfăşurare a soluţionării contestaţiei. Potrivit prevederilor art. 297 din OUG nr. 34/2006 coroborat cu art. 451 alin. (2) „instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea 35

cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său” şi ţinând seama de serviciile prestate de Trandafir & Asociaţii – Societate Civilă de Avocaţi, Consiliul, analizând prin prisma textului reprodus cererea de plată a sumei de 10.509,87 lei, reprezentând onorariu avocat suportat de contestator cu ocazia soluţionării contestaţiilor la Consiliu, apreciază că respectiva sumă este nepotrivit de mare în raport de munca depusa de avocat dar şi de complexitatea cauzei. Astfel fiind, raportat la faptul că în cea de a doua contestaţie se reiterează o serie de aspecte prezentate şi în prima contestaţie, ceea ce s-a repetat şi în “concluzii scrise”, precum şi la gradul relativ scăzut de complexitate a aspectelor reclamate, Consiliul urmează a reduce cuantumul sumei pretinse cu titlu de cheltuieli de soluţionare la 7000 lei, faţă de care autoritatea contractantă va fi obligată la plată către contestatoare. Consiliul va da eficienţă dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C.p.c. coroborat cu art. 297 din OUG nr. 34/2006, în sensul că va reduce onorariul de avocat, considerând că prin aceasta nu se intervine în convenţia încheiată de contestator, în calitate de client, şi avocatul lor, pentru că în acest fel să fie încălcate dispoziţiile art. 1270 C. civil. De asemenea se apreciază că nu se aduce atingere nici dispoziţiilor Legii nr. 51/1995, potrivit cărora avocaţii sunt liberi ca prin înţelegere cu clienţi lor să stabilească onorarii, întrucât Consiliul nu face altceva decât să stabilească, în cadrul raportului juridic procesual, cheltuielile de judecată, astfel ca, prin aplicarea dispoziţiilor art. 297 din OUG nr. 34/2006 raportat la art. 451 alin. (2) C.p.c., Consiliul nu cenzurează contractul de asistenţă juridică, ci doar stabileşte în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată, în raport de munca depusă de avocat, complexitatea cauzei, valoarea pricinii, proporţionalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregătirea apărării în aceasta cauza. Referitor la munca depusă de avocat, s-a constatat că în acest stadiu procesual, volumul de muncă al avocatului presupus de pregătirea apărării a constat în formularea contestaţiilor, pe care le-a înaintat către Consiliu, astfel, în opinia Consiliului este inechitabil ca la aprecierea onorariului ce se cuvine avocatului să nu se aibă în vedere şi munca depusă de acesta în raport cu pregătirea sa profesională. Pentru aceste considerente, Consiliul apreciază că reducerea onorariului de la lei la 10.509,87 la 7.000 lei este mai mult decât suficient, fiind în concordanţă cu elementele mai sus arătate, şi nu în ultimul rând cu munca depusa de avocat, în condiţiile art. 451 C.p.c., contestatorul fiind îndreptăţit să solicite cheltuielile de judecată, care în ceea ce priveşte onorariul de avocat, în prezenta cauza, poate fi diminuat de către Consiliul, în condiţiile art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006 coroborat cu art. 451 alin. (2) C.p.c. 36

Dispoziţia art. 451 C.p.c. care reglementează posibilitatea părţii căreia i s-a admis contestaţia să solicite autorităţii contractante cheltuielile de judecată, sunt în concordanta şi cu jurisprudenţa CEDO conform căreia un reclamant poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecată în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil. În temeiul dispoziţiilor art. 208 alin. 1 şi 3 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, decizia este obligatorie. PREŞEDINTE COMPLET,

MEMBRU, MEMBRU,

37